Nunta muta (2008)
Drama November 24th. 2008, 9:26am
Nota mea: 









Fara a avea un motiv intemeiat, nu ma asteptam sa imi placa atat de mult acest film, dar nu pot sa ma abtin inca de la inceput sa spun ca Nunta Muta, filmul care marcheaza debutul regizoral al lui Horatiu Malaele face toti banii. Chiar daca nu e o poveste fericita si chiar daca v-ati saturat de prea multe drame din perioada comunista, filmul scoate in evidenta mai mult spiritul petrecaret al romanilor si viata la tara intruchipata cel mai bine de personajele tipice: alcolistii satului, in frunte cu popa, asa-zisii intelectuali, prostii supusi ai satului si geniul nebun.
Totul porneste de la o echipa de filmare venita in sat sa faca un reportaj despre fenomene paranormale, ca mai apoi sa afle de la primarul satului povestea locului, din primavara anului 1953,care este si motivul principal pentru care in sat locuiesc numai vaduve. In vremea aceea, cu toate ca pamanturile le-au fost luate, taranii gaseau totusi puterea sa faca haz de necaz. In acest context si-a gasit loc si povestea de iubire dintre Ana (Meda Victor) si Iancu (Alexandru Potocean), care au fost obligati de gura lumii sa faca nunta intr-o zi de joi. Vestea buna e ca se iubeau cu adevarat. Vestea rea este ca tocmai in ziua nuntii Stalin a dat ortul popii si a fost declarat doliu international in memoria lui. Adio nunta, adio petreceri, adio pentru o saptamana oricaror activitati care i-ar fi inveselit pe tarani. Cu toate acestea, socrul mic nu se lasa pagubas, doar cum ar fi sa lase atata mancare sa se strice si sa trimita acasa atatea suflete dornice de petrecere, si hotaraste ca nunta va avea loc pana la urma, insa cu conditia ca totul sa fie „captusit” pentru a nu se auzi niciun zgomot. Pana si tiganii invitati sa cante la nunta fac un numar de playback fara sunet foarte simpatic, cu sosetele indesate in trompete, mimand cu acordeonul niste ritmuri lautaresti care mai de care mai alerte. Ca si cum ai lua frumos telefonul si l-ai da pe silentios, asa s-a intamplat si cu nunta celor doi. Si asa am ajuns la punctul forte al filmului: linistea. Ce e incredibil e ca 16 minute din film au mai multe faze comice decat au unele comedii pe toata durata lor, iar aceasta scena este dovada clara a faptului ca nu cuvintele fac totul. Se poate comedie fara cuvinte? Se poate. Doar si Charlie Chaplin a putut, noi de ce nu am putea? Cu toate acestea, era de asteptat ca cineva sa sparga gheata, iar tatal socru a fost primul care si-a pierdut rabdarea, dupa ce a indurat hohotele de ras care amenintau sa izbucneasca din clipa in clipa,vanturile melodioase ale cuscrului sau „telefonul fara fir” care a functionat de minune, ajungand de la Multa sanatate! la – „sa i-o dai pe la spate” sau „sa-ti fie tare frate!”
Din linistea totala in care lautarii mimau muzica, mirii mimau dansul, iar copiii au fost legati la gura pentru a fi redusi la tacere, incepe o nunta in toata regula care din pacate, dupa cum s-a intamplat si in realitate, s-a finalizat tragic.
Partea mai interesanta a acestei povesti este ca are la baza o intamplare adevarata care a avut loc intr-un sat in Moldova o nunta cu un deznodamant tragic, iar dupa cum a expus-o Horatiu Malaele, incununata de umor romanesc autentic, ajungi sa indragesti intr-atat de mult personajele, incat sa iti fie ciuda la final.
Umor autentic romanesc, joc actoricesc bun, un film de debut mai mult decat multumitor, ce mai, e un must see, pentru ca e unul dintre filmele care ies in fata si spun ca cinematografia romana e pe drumul cel bun.
Poze Nunta muta
Trailer Nunta muta
Alte filme:










November 24th, 2008 at 11:23 am
[...] porneste de la o echipa de filmare venita in sat sa faca un reportaj despre……citeste continuarea acestui articol Alte stiri: Horatiu Malaele n-are stofa de [...]
August 31st, 2009 at 8:22 pm
Am ajuns sa vad acest film din cauza recenziei facute de Andreea, in ale carei recomandari am capatat incredere. Nu mi-a parut deloc rau, e unul din cele mai bune filme romanesti.
Totusi eu cred ca romanul face haz si din necaz, are talentul de a transforma in veselie orice suferinta, si nu ca in acest film, care ilustreaza tocmai pe dos, transformarea in tristete a unui prilej de bucurie si nuntire. Desi pe parcurs au fost glume ironice si bascalioase pe seama comunismului si a vremurilor, totusi am ramas cu un gust amar ca ultimul cuvant tot “ei” l-au avut.
Ori Pacala a lui Creanga, Caragiale, Toparceanu au demonstrat din belsug harul romanilor de a se veseli din durere, de a ironiza chiar si moartea.
Filmul merita mai mult decat atentie, deja e o referinta in cinematografia romaneasca.