Nota mea:

“Gina, in 5 minute vreau sa am un dictionar explicativ al limbii romane pe birou!”

As vrea si eu un dex ca sa pot sa va explic filmul cat mai bine. Simt ca o sa necesit un dex, mai ales dupa vizioanrea acestui Politist Adjectiv, care mi-a lasat impresia ca daca ar fi sa rasfoiesc un manual de cinematogafie, la capitolul 1 – lectia 1, il voi regasi cu majuscule pe Cornel Porumboiu.

Politist Adjectiv este cinematogaful romanesc in toata splendoarea sa. Pe Cornel nu-l prea intereseaza publicul in acest film. Pentru asta trebuie (ap)laudat. Oricum a fost aplaudat destul in cadrul Festivalului IPIFF de la Constanta, acolo unde am avut ocazia sa-l vad agasat de reporteri inainte de deschiderea oficiala a festivalului.

Filmul pare foarte lung si probabil ca si este pentru cele 115 minute in care nu se intampla mare lucru. Inca de la inceput ai impresia ca filmul intra in silencio stampa, In film avem parte de multe puncte moarte si atrofiate, ceea ce a cam deranjat o parte din spectatori (unul chiar s-a trezit din somn sa aplauda cand ceva chiar se intampla in film).

Politist adjectiv este un first person shooter, care nu permite personajului principal Cristi (Dragos Bucur) sa paraseasca nici macar pentru 1 secunda focusul camerei. Camera are o fixatie cu acest personaj si tocmai de aceea se creeaza senzatia de reality show. El nu face nimic senzational, dar camera merge tiptil in spatele sau chiar in fata lui, multe din actiunile sale putand fi gasite rasfoind dex-ul la litera B de la BANAL.

Daca initial o sa aveti impresia ca filmul va ofera cu lingurita portii din povestea acestui politist din Vaslui, va inselati amarnic. Povestea nu este nicidecum una complexa. Cristi urmareste 3 pustani de liceu care consuma droguri. Un turnator l-a dat in gat pe un prieten de-al sau cum ca ar avea hasis si ca “ofera” si la altii. Dar nasul de “gabor” antrenat al lui Cristi il impinge pe acesta sa ignore ordinele superiorilor. Ceva pute rau de tot in toata povestea asta care pe sefii lui nu-i intereseaza nici in ruptul capului. Ei vor sa scape de  dosarul asta si la arhiva cu el cat mai repede. Asta presupune o viata distrusa, 7 ani de inchisoare pentru un pustan a caruia mustata nici macar nu a trecut de stadiul de “puf”.

Cristi este genul de om cumsecade, bine crescut, cu cei 7 ani de acasa si o educatie care il imputerniceste sa puna sub semnul intrebarii chiar legea pe care a jurat ca o va respecta. Plecat de curand in Cehia, in luna de miere, el a vazut cam cum sta treaba pe acolo. “Aia prin Praga fumeaza pe strada peste tot si nu le zice nimeni nimic. Oricum o sa se schimbe legea in cativa ani”.

Problema lui Cristi nu este ca isi petrece 12-14 ore din zi pe strazi abandonate, pline de gropi si batut de vant.  El pur si simplu nu vrea sa-l trimita pe pustiul asta la 7 ani de inchisoare pentru niste jointuri de hasis. Rapoartele sale de filaj pe care le citim si noi cu ajutorul camerei, care este foarte rabdatoare, sunt influentate de constiinta lui incarcata de mustrari.

Chiar daca filmul nu indestuleaza prin povestea pe care o spune, dialogul prezent in acest film static al lui Porumboiu este tipic romanesc, sec si lovit de simplitate. Este un dialog spumos si efervescent, care sparge pe alocuri tacerea monumentala care incapsuleaza intreg filmul. Si atunci cand o face se leaga de chestii “marunte”. Cei responsabili cu modificarile de acum 2 ani din DOOM (Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al limbii romane) nu au “nici o” sansa sa scape din fata plutonului de executie al lui Porumboiu. Conjunctia a devenit peste noapte adjectiv, iar Porumboiu nu iarta. Si pe buna dreptate.

As vrea sa dau putin vina pe CTP, care s-a urcat pe scena inainte de proiectie si s-a grabit sa ne vorbeasca despre film, asemenea unui critic de film care incearca sa citeasca din cap, o recenzie la un film pe care noi inca nu l-am vazut. Nu numai ultimele 20 de minute sunt fenomenale. Nu numai acest final face obiectul cinematografiei de talie mondiala. Filmul este fenomenal cap-coada.

Sunt sigur ca toate argumentele mele sunt insuficiente, dar daca pot sfatui viitorii spectatori, luati o pastila de rabdare cu un mare pahar de apa. Cinematograful romanesc fara Porumboiu ar fi ca marea fara soare, ca astazi fara maine, sau “ca pasta de dinti fara periuta”.

Poze Politist, adjectiv

Trailer Politist, adjectiv

No related posts.