Public Enemies (2009)
Drama, crima July 17th. 2009, 12:17pm
Nota mea: 









Public Enemies e un film care promitea multe, îşi ţine o parte din promisiuni, dar care parcă te face după aceea să te întrebi: “Atât?”.
Povestea e următoarea: în 1933, în plină Depresiune, diverse bande îşi fac de cap în centrul Americii, jefuind bănci, răpind şi bătându-şi constant joc de lege. Una din bande e condusă de John Dillinger (Johnny Depp), care e un borfaş “cu suflet”, pentru că fură doar de la bănci (nu, nu dă la săraci, dar nici nu ia când ar putea) şi încearcă să facă totul fără vărsare de sânge, spre deosebire de psihopatul Baby Face Nelson, care ciuruie tot ce mişcă. Sătul să tot fie făcut de cacao, şfeul FBI-ului, J. Edgar Hoover (Billy Crudup) îl numeşte pe agentul Melvin Purvis (Christian Bale) în fruntea echipei care trebuie să stârpească valul de infracţionalitate. Şi de aici un joc de-a şoarecele şi pisica. De de multe ori nu ştii care e şoarecele şi care e pisica – agenţii FBI sunt de Stan şi Bran uneori.
Filmul nu mi s-a părut foarte dinamic. În cele 2 ore 20 sunt câteva scene dinamice, cam din 30 în 30 de minute (de exemplu, scenele evadărilor), restul parcă e doar umplere a acţiunii. Asta se datorează regizorului. Michael Mann are un stil complet aparte de a face un film de acţiune, tot timpul trebuie să adauge el dimensiunea umană a personajelor, şi tot timpul parcă lasă ceva neterminat. Pentru mine, majoritatea filmelor lui de acţiune (“Heat”, “Collateral”, “Miami Vice”) mă lasă cu un sentiment de “Băi, ok, overall e mişto, dar… parcă… lipseşte ceva” şi nu prea mă trage inima să le revăd. Stilul lui se potriveşte mai bine filmelor “statice”, vezi “Ali” şi “The Insider”.
Actorii îşi fac treaba destul de bine. Johnny Depp musteşte de testosteron şi în acelaşi timp ai impresia că tot timpul fredonează în gând “mă iubeşte femeile şi e moarte după mine” şi că are tricoul cu Jack Sparrow pe dedesubt. Christian Bale nu schiţează niciun zâmbet tot filmul, dar nici nu are de ce, personajul lui e un dur, deşi joacă bine momentele când pe personaj îl apucă disperarea de a îi pierde tot timpul printre degete pe bandiţi. Marion Cotillard o joacă pe Billie Frechette, femeia (doar nu era să zic “prietena”) lui Dillinger; e o prezenţă cam decorativă la început, când cade pradă farmecelor lui Depp, dar spre final se dezvoltă bine ca personaj. Mie mi-a plăcut în mod special un personaj secundar, agentul Winstead, jucat de Stephen Lang, un fel de “Clint Eastwood meets Charles Bronson”, care întâi trage şi după aia pune întrebări. Un personaj feminin cheie al filmului e din România (am verificat pe Wikipedia, şi chiar aşa stă treaba). Bineînţeles, a fost jucat de o actriţă din Serbia, pentru că, nu-i aşa, Europa e o ţară, iar Europa de Est e o provincie unde toţi oamenii arată la fel, vorbesc aceeaşi limbă şi pe toţi îi cheamă Dmitri sau Nikolai. Bine că n-au pus-o să şi zică ceva în română, că era distracţie mare.
Suprinzător este pe alocuri stilul de filmare a unor scene, care mă făcea să mă întreb dacă oamenii rămăseseră fără buget. Pur şi simplu ai impresia că filmează un amator folosind o cameră video de mână, fără trepied – camera se mişcă, cadre extrem de strânse, te simţi ca la camera ascunsă. Evident, probabil “poetul” a vrut aici să îl facă pe spectator să se simtă “acolo”, în miezul situaţiei. Mă rog, puteau să facă filmul 3D atunci… Pe mine unul m-a agasat licenţa asta regizorală.
Unul din marile plusuri ale filmului e coloana sonoră. Pur şi simplu bestială. La tot pasul sunt melodii de jazz de epocă (Billie Holiday, Ella Fitzgerald), dar piesa care te scoală de pe scaun e “Ten Million Slaves” de Otis Taylor, folosită de câteva ori în film. De fapt am şi scris recenzia ascultând-o, ca să intru în atmosferă.
Overall, o experienţă plăcută, dar nici nu m-aş fi supărat dacă aş fi ales să aştept DVD-ul.
Poze Public Enemies
Trailer Public Enemies
Alte filme:













July 17th, 2009 at 8:13 pm
Ăsta e primul comentariu care ţi-l citesc, dar crede-mă n-o să mai fac greşeala asta vreodată.
July 18th, 2009 at 8:46 am
same here
July 18th, 2009 at 2:06 pm
@Sergiu: *pe care
July 18th, 2009 at 11:52 pm
@RockLobstaah nu zic că nu ai avea dreptate, dar asta e doar o normă pentru corectitudine gramaticală, de dragul corectitudinii acum vrep 4 decenii, dar crede-mă că sunt multe cazuri în care sună mai urât dacă pui şi “pe”.
Şi la urma urmei sună mai bine cum am scris eu, nu există nici o posibilitate de confuzie, iar peste 90% din români aşa vorbesc, dacă nu toţi.
Aşa că ştiu despre ce e vorba, dar aici nu e nu ştiu ce tratat de literatură şi în consecinţă am să scriu tot în stilul în care se vorbeşte şi anume varianta care sună mai bine.
July 20th, 2009 at 1:13 am
90% dintre romani nu vorbesc asa, slava Domnului. Toti, nici atat. Poate doar Tariceanu care face cat 10 mai uita forma de complement direct in acuzativ cu prepozitie, ceea ce e inadmisibil. Asa vorbesc tiganii. Si nu, nu suna bine. Crede-ma, nu suna bine.
July 22nd, 2009 at 7:50 am
@Sergiu
Uite ce scrie pe site la pagina “Despre”:
Incercam sa scriem articolele intr-un limbaj cat mai lejer, inserand multe pareri personale si evitand pe cat posibil a face o critica “ca la carte” a filmului vazut.
1. No comment la cat de mult iti pasa tie de normele gramaticale.
2. Ce anume nu ti-a placut din croniCA CAre ai citit-o? Sa spui ca nu ti-a placut e usor… Cate filme cu Johnny Depp mai vechi de 2000 ai vazut? Cate filme de Michael Mann ai vazut? De fapt, cate filme ai vazut, punct?
3. Ai vazut tot filmul “Public Enemies” sau doar trailerul?
August 3rd, 2009 at 8:03 am
Am văzut destule filme şi cu Depp şi de Mann, iar filmul l-am văzut la avanpremieră. Despre normele gramaticale am spus că scriu cum se vorbeşte. Acuma dacă ţie îţi place să stai în cacat, bine pentru tine, mie unu nu-mi place aşa că nu folosesc cacofonii, te las pe tine dacă ţi se par interesante.
Acum despre cronică. Prima frază: “mă face să mă întreb atât? ” Asta denotă faptul că nu ai înţeles filmul, lucru de care am fost convins mai apoi din ce ai scris, în loc să spui ce lipseşte ai început cu criticile/comentariile tale absurde: filmul nu a fost dinamic(), tehnicile folosite n-au fost bune, actriţa n-a fost română(doar de aia sunt actori să interpreteze roluri, replica “Europa e o ţară” doar îţi arată că ai nişte frustrări şi chiar nu mă interesează), “Johnny Depp musteşte de testosteron”(asta chiar e bună, mai mai că nu-şi cere scuze că jefuieşte băncile, dar tu vezi numai testosteron în el). Testosteron avea James Cagney şi tipul care îl imita în film, nu Johnny Depp. Pe viitor dacă nu înţelegi un film mai uită-te la el până îţi dai seama ce a fost în film şi apoi poate o să ne spui o părere pertinetă.
October 1st, 2009 at 1:57 pm
Tocmai asta e inteligenta. Sa vorbesti si sa scrii corect din punct de vedere gramatical si sa eviti cacofoniile fara sa stai in cacat.
October 24th, 2009 at 6:26 pm
@sergiu: cum naibii sa scrii cum se vorbeste? se poate vorbi in ultimul hal… esti retardat…