Revolutionary Road (2008)
Dragoste, Drama January 30th. 2009, 3:56pm
Nota mea: 









“You want to play house you got to have a job. You want to play nice house, very sweet house, you got to have a job you don’t like.”
Revolutionary Road marcheaza reuniunea Kate Winslet – Leonardo DiCaprio, care ridica filmul pe culmile inalte ale prestatiilor memorabile. In cazul de fata, doi actori care sunt facuti sa joace un cuplu indragostit. Chiar daca DiCaprio declara la un moment dat ca a regretat “jocul” sau din Titanic, pentru ca dupa nimeni nu il mai lua in serios ca actor, fiind catalogat doar “pretty face Leo”, iata totusi ca multi ani mai tarziu nu a refuzat sa imparta platoul de filmare cu Kate Winslet.
Platoul de filmare seamana foarte bine cu cel din Desperate Housewives intalneste Little Children. De fapt Kate Winslet este luata de mana de sotul ei, regizorul ei, Sam Mendes si tarata cu forta inapoi in timp, in anii ‘50 in suburbia Americana “imaculata”. Dar de fapt ceea ce se afla sub aceasta patura din crema suburbiei in care locuiesc cei doi, este o viata nedorita, mangaiata zilnic de pustietatea unei incaperi in care si lumina este plictisitoare, daca nu chiar moarta si in descompunere.
Revolutionary Road este strada pe care se muta proaspata familie Wheeler cu cei doi copii ai lor. “The Wheelers on Revolutionary road. The revolutionary Wheelers.” Casa e frumoasa, iarba verde, soarele incalzeste, copii se joaca, dar in casa familiei Wheeler, atmosfera de instrainare si rupere de lumea reala este una apasatoare. April zace in casa zilnic, tacuta si nemultumita, lovita de statusul de actrita mediocra, iar Frank face tot posibilul sa ignore o slujba care il dispera cu zile. Lipsa de comunicare duce la certuri inevitabile in familia Wheeler, care are nevoie de o schimbare. Schimbarea radicala ? La Paris cu toate catrafusele. Acest déjà vu “e nebunie curata, de ce nu ? … hai s-o facem” a putut fi vazut si in Little Children, in care iesirea de urgenta dintr-o viata banala in mijlocul suburbiei prezente, era un comportament ghidat de impulsuri de moment. Dar Frank si April nu vor sa scape. Ei vor sa traiasca acolo unde viata are sens si daca se poate sa fie capabili sa isi urmeze si visurile. Numai ca April este singura care este gata sa placheze viata, sa o stranga de gat si sa faca exact ce vrea ea.
Frank este o replica fidela a tatalui sau, un fost muncitor in compania in care lucreaza acum fiul lui, speriat de bombele vietii sale care se desfasoara dupa acelasi tipar intalnit la tatal sau. Pentru Frank realitatea doare pentru ca stie ca viata nu mai are cine stie ce multe surprize. Frustrat de ideea ca se transforma in tatal sau, un om a carui amprenta in cadrul companiei a fost stearsa la prima bataie de vant, Frank cauta o forta interioara care sa-l ajute sa puna piept si sa se impotriveasca mainilor care s-au infasurat in jurul gatului sau. Se simte sufocat, iar singura sa consolare se inveleste cu o “cucerire” (ca pana la urma este barbat dominant alfa) la locul muncii. Imbrancit si impins de la spate de April, Frank accepta sa ignore trecutul cu speranta ca Paris va fi salvarea mult asteptata.
Dar pentru Frank, visatorul fara un vis propriu-zis, omul care incearca prea putin cat sa poata reusi ceva, riscul acestei decizii de a lasa totul in urma, nu are pondere in fata unei avansari in cadrul companiei. Scepticismul sau este intarit de acum gestanta April, care il “miroase” pe acum indecisul Frank.
Povestea inecata in culori tragice ii da libertate de miscare lui Sam Mendes care surprinde multe cadre tensionate, in care isi pozitioneaza si chinuie starurile “titanice”, pana le aduce in pragul disperarii. Un mic dejun banal si formal este semnul intoarcerii la viata pe care nici unul nu si-o doreste, o miscare revolutionara constanta in jurul nefericirii, care domneste in casa de pe Revolutionary road.
Poze Revolutionary Road
Trailer Revolutionary Road
Alte filme:












April 4th, 2009 at 9:38 pm
hmm nu mi-a placut filmul.. ma asteptam la ceva super.. avand in vedere actorii.. so.. big stupid movie.. don’t watch it!
April 5th, 2009 at 2:11 pm
Jocul de scena, dramatismul celor doi actori m-a lasat de-a dreptul uimit. Filmul e unul de colectie. Superb!
PS: Mada, tu nu ai de dat comentarii in alta parte? de exemplu la cretinaria aia de mama a tuturor cliseelor americane de prost gust, intitulata: Confessions of a Shopaholic(cah!!!) Asta (Revolutionary Road), evident, nu e un film de nivelul tau. si poate nu va fi niciodata
)–(in lipsa de emoticoane care scuipa)
May 2nd, 2009 at 10:42 pm
Filmul poate fi trecut in categoria filmelor bune. Atentie! Nu…foarte bune, ci doar bune. Finalul m-a impresionat… Nu e “big stupid movie” cum spunea cineva mai sus, nici pe departe. Fata multe alte tampenii care s-au realizat in 2008, filmul asta chiar mi-a placut.
PS – “arkangell”, sa inteleg ca te inrudesti cu…concetatenii nostri de etnie Rroma, de ai obiceiuri de-astea?? (ma refer la chestia cu scuipatul!!!) Esti jalnic(a) si lipsa celor 7 ani de acasa te caracterizeaza, fara doar si poate.