Romanul are o vorba: daca si cu parca se plimbau in barca. Philippe Caland a multiplicat-o cu plus infinit si s-a trezit, constient, in mijlocul unui hatis dilematic existential. Un pahar umplut pe jumatate este unul pe jumatate gol sau plin? Sau, ca sa filosofam metafizic, in spatele unei actiuni negative poate rasari o consecinta pozitiva? Pai sa vedem…..

Amer (Caland), ieri emigrant libanez, azi designer de succes in L.A. , are o afacere prospera cladita, printre altele, si pe instrainarea de familie, prieteni dar apar si alte nebuloase care se vor developa mai tarziu. Dupa 15 ani, avand cutitul la os, confesiunea izbavitoare: in urma unui accident provocat in tinerete, un om (Whitaker) ramane paralizat. E vremea tardivelor remuscari, a explicatiilor subiective si a iertarii. Care vine, stupefiant, cu zambetul pe buze, adancind criza eroului nostru: acel accident a impiedicat de fapt o crima.

Un film ambitios, nimic de zis. Mare pacat ca actorul Caland nu se ridica la inaltimea regizorului senarist (una si aceeasi persoana, boala grea se pare…). Omul e anacronic in orice moment. Nu transmite, e insipid, tanguirile lui oripileaza. Golgota personajului ramane in context; o teoretizam mental si atat. Ce ar fi trebuit sa se-mparta la 2 ramane pe umerii lui Whitaker. Iar uriasul bland si-a facut inca o data datoria cu brio.

* articol scris in cadrul concursului de articole Filmblog – detalii mai multe aici

Poze Ripple Effect

Trailer Ripple Effect

Subtitrare Ripple Effect

Alte filme:

1. Step Up 3D (2010)