So here I am – nu m-aş fi închipuit scriind despre un film de groază, mai ales că nu-mi place acest gen. Si asta se trage de la amintirea unui copil de 7 ani pe care părinţii l-au lăsat (mergând la o nuntă) cu verişorii. Iar filmul de groază pe care l-am văzut, încă destul de viu în nopţile agitate, nu m-a mai lăsat să dorm, deoarece pe uşa dormitorului tot intra un extraterestru, sub forma unui ou de juma de  metru acoperit de păr, al cărui singur gând era să-mi mănânce verişorii…

Dar cum se zice – niciodată să nu spui niciodată.

Aşa că am început cu documentarea, deoarece era vorba de “Saw V” şi nu despre prima punere în scenă a acestei  ”idei”.

Văzând că filmul are ceva încasări şi fiindcă numele filmului nu-mi era totuşi străin am dat câteva “buzz-uri” pe messenger, pentru că unii oameni chiar apreciază acest gen. Aşa că după câteva dialoguri, opinii pro şi contra… am zis…. “let’s hit the road Jack”.

Si mare mi-a fost surpriza să văd una din temele mult iubite de mine – cum se desfăşoară omul în “umanitatea” lui când e vorba de supravieţuire, şi nu a planetei ci a lui. Si tare mi-ar place filmul dacă s-ar renunţa la mâini retezate, electrocutări şi scene de-ţi vine să mergi să vezi dacă ai încuiat geamurile şi uşa.

Omul e atât de ingenios când vine vorba să-i rănească pe ceilalţi, dă dovadă de atâta imaginaţie şi perseverenţă, îşi intră perfect în rolul de Oscar, dar atunci când e vorba să renunţe la el şi să facă bine îşi pierde şi ultimul neuron ce zbârnâia in jurul becului.

Deasemenea ce bine e să lucrezi în echipă. E bine cum să nu, dar doar până când cineva se gândeşte să-şi urmeze propriul interes şi să nu dea nici măcar o ceapă degerată pe ceilalţi.

Concluzia mea, sau mai puţin a mea (cand vine vorba de compararea cu celelalte 4 filme) e că originalul e oricând mai bun decât o copie. Si aici mă refer la cel care a preluat şi continuă moştenirea lui Jigsaw, şi la modul în care erau făcute capcanele la început. Oricând aud cuvintele “Thank you. Thank you very much” mă gândesc la Elvis Presley. De data asta veneau din gura unui psihopat dar ce să-i faci – viaţa nu e întotdeauna aşa cum o visăm. Oricum eu mă agăţam de fiecare chestie funny ca să trec peste imaginile tratabile cu pastile anti-depresive.

O idee genială mi se pare lansarea fimului de Halloween – că doar merge bine un pic de sânge (dulceaţă de căpşuni – aşa îmi zic eu mereu!!!) pe lângă o poveste cu fantome!!!

De fiecare dată când îl vedeam pe Scott Patterson, în mintea mea apărea o ceaşcă de cafea şi întrebarea “unde e Lorelai, Luke?”, dar chiar mi-a făcut plăcere să-l revăd.

Pentru iubitorii genului horror şi pentru cei mai tari de inimă filmul este interesant şi îşi merită timpul şi banii, însă pentru ceilalţi mai bine un pic de Daniel Craig în  „Bond. James Bond.”

“Wild animals never kill for sport. Man is the only one to whom the torture and death of his fellow creatures is amusing in itself.” (James Anthony Froude)

In speranţa că nu aţi terminat toată cafeaua în încercarea de a citi rândurile scrise de mine vă doresc  vizionare placută.

* articol scris in cadrul concursului de articole Filmblog – detalii mai multe aici

Poze Saw V

Trailer Saw V

Subtitarre Saw V

Alte filme:

1. Teaser Trailer B – Saw VI (2009)
2. Saw VI (2009)
3. Trailer C – Sherlock Holmes (2009)
4. Sherlock Holmes (2009)