Nota mea:

Auzi fraiere? Nu se zice dolari, se zice parai!

Anul 2000. Un kilometru parcurs cu taxi-ul e 4000 de lei, iar Dacia Logan nu a apucat inca sa-si puna rotile pe strazile din Romania. In acest peisaj deloc idealizat, lipsa banilor ajunge sa fie principala problema in familia lui Emil, care tocmai si-a pierdut slujba, iar intretinerea sotiei si a fiului sau devine imposibila. Solutia? Munca in strainatate incepea in perioada aceea sa capete din ce in ce mai multa popularitate, iar emigrarea in Australia ajunge sa fie cea mai buna cale de scapare din saracia in care traiau. De ce nu Spania sau Italia? Australia suna mult mai exotic, un avocat din Bucuresti le-ar asigura primirea vizelor in cel mai scurt timp, iar de la o asemenea distanta, intoarcerea in tara ar fi fost extrem de costisitoare, iar in cazul in care socrul lui Emil ar da ortu’ popii, ar avea o scuza extrem de plauzibila sa lipseasca de la inmormantare.

Si totusi, nu hotatarea de a-si vinde locuinta, masina, mobila si electrocasnicele sau decizia de a pleca in Australia au fost cele care au dat povestii lui Emil o turnura diferita. A fost suficient doar un moment de naivitate, ca toata agoniseala de-o viata sa se duca pe apa sambetei. Ajuns in Bucuresti pentru a se ocupa de actele necesare pentru a emigra, Emil are de facut doar un simplu schimb valutar, insa, romanul, tot roman… incearca si el sa iasa in castig, doar ca mai apoi sa se trezeasca in pierdere. Era clar – inca din momentul in care a pus banii in saculetii de panza sub camasa -  ca nimic nu o sa mearga cum ar trebui. Un curs mai bun oferit de un strain imbracat la 4 ace a parut pentru moment sa fie cea mai buna afacere pe care a facut-o vreodata, insa 205 milioane de lei schimbati pentru un teanc de hartii decupate din ziare si reviste sunt buni doar pentru a aprinde focul in soba. Si asa Emil a ramas fara bani. Adio Australia. Adio 205 milioane, iar partea interesanta abia acum incepe.

Catalin Cocris a lasat, inainte sa paraseasca aceasta lume, o idee excelenta, pe care Tudor Voican  (California Dreaming ) a transformat-o intr-un scenariu plin de viata, cu multe turnuri de situatie, urmarind evolutia personajului principal in cele mai tulburate etape ale existentei lui. Munca cea mai grea in film a cazut pe capul actorului Cosmin Selesi, care prin natura rolului sau a reusit sa dea tot ce are mai bun, fara probleme in a infatisa disperarea, determinarea, oscilarea de la moral la imoral, ajungand din victima, infractor, din sot fidel, la adulter. Aflar la primul rol principal intre-un lungmetraj, dupa ce a mai aparut  in  seriale TV, sau scurtmetraje si in numeroase piese de teatru, protagonistul filmului Schimb Valutar a oferit o prestatie de zile mari, in care, in ciuda faptului ca personajul sau nu e tocmai un sfant, reuseste sa scape cu basmaua curata, castigand pana si simpatia publicului.

Si totusi, daca stam sa ne punem si noi in aceeasi siutatie, ce am face? Am ucide? Am minti? Ne-am insela partenerul de viata? Posibil. Oricum, daca moare si capra vecinului trebuie sa recunoastem ca ne-am simti mai bine in situatii de criza. E imoral, dar se explica, iar lumea poate fi si intelegatoare cu cine nu ar merita.

Si am ajuns si la Aliona Munteanu, actrita care o intruchipeaza pe Lili, un personaj de-a dreptul hilar, o moldoveanca, prostituata, studenta la drept (excelenta combinatie) , care il intalneste pe Emil dintr-o pura intamplare, si care se dovedeste esentiala in a aduce echilibrul necesar in tensiunea creata de pierderea banilor. Si in dulshili grai moldovinesc rostit cu atata naturalete de actrita aflata si ea pentru prima oara intr-un rol principal.

Trecand in revista relatiile prezentate in film, cea mai comica este cea dintre ginere si socru, ( Valentin Uritescu )devenind o sosie a lui Robert DeNiro din Un socru de cosmar. Totusi,  socrul de cosmar de-aici si-a gasit nanasul, ginerele avand o gura la fel de „spurcata” ca el. In ceea ce priveste relatia dintre Emil si Lili – este  prea idealizata, in sensul ca nu gasesti in fiecare zi o prostituata, care sa fie si studenta la drept si care sa te si lase sa dormi la ea acasa.  Cat despre relatia tata-fiu… sfarsitul o sa va dezamageasca si o sa curme orice speranta ca Emil s-a schimbat si a devenit un tata mai bun.

Cat despre tensiunea din momentele serioase, ca un fel de ingredient surpriza mai este presarata si cate o faza amuzanta, cum a fi turistul strain care il fugareste pe Emil, combinatia 3 in 1: moldoveanca, prostituata si studenta la drept, Cosmin Selesi imbracat in Mos Craciun, faza cu cersetorul de la cabina telefonica sau umftatul cu pompa. Nu risc sa includ prea multe spoilere, deoarece aici avem de-a face cu un film bun care merita vazut, nu cu un film pe care m-am sacrificat sa-l vad ca sa nu mai fiti nevoiti voi.

Dupa ce am vazut numeroase filme legate de perioada comunista, a venit randul ca regizorii romani sa vina cu idei noi,  de la drama – Moartea Domnului Lazarescu regizata de Cristi Puiu, mai apoi povestea avortului din 4 luni, 3 saptamani si 2 zile a lui Mungiu, filmul despre visul unui tanar regizor de a produce un film – Restul e Tacere regizat de Nae Caranfil care e de altfel si propunerea Romaniei pentru Oscar la categoria cel mai bun film intr-o limba straina si acum Schimb Valutar, un film in care Nicolae Margineanu (Priveste Inainte cu Manie) nu ezita sa impresioneze. Si cand ma gandesc ca a asteptat un an sa ii creasca parul actorului  I. Surdu,  pentru a putea filma scena finala. Funny, huh? Chiar daca au existat doua variante de final, cea aleasa de regizor mi s-a parut buna, cu toate ca multi critici nu au primit bine finalul.  Eu votez pentru mai putina drama.

In concluzie, daca nu aveti cumva hartie cu care sa aprindeti focul in soba, treceti pe la bisnitari, au ei destula. Iti vinzi locuinta si vezi daca iti mai arde sa aprinzi focul. Asta e realitatea in care traim. Depinde doar de noi cat de naivi putem fi. Ce ziceti?  O situatie de criza te face mai bun sau mai rau?

Poze Schimb valutar

Trailer Schimb valutar

No related posts.