Nota mea:

Henry Carter (Kevin Spacey) e un terapeut de succes. A scris chiar o carte despre fericire, care s-a vandut extraordinar. Pe canapeaua din biroul sau au stat mai toti marii actori ai Hollywoodului. Dar nimic din acest succes (maximal in nisa lui profesionala) nu-l poate tempera pe Carter; dupa ce nevasta-sa s-a sinucis, Henry a devenit dependent de marijuana si se ocupa mai mult cu autodistrugerea decat cu vindecarea altora (altii care, absorbiti de vietile lor, nici nu-l aud pe Carter in timp ce-i ironizeaza din postura de vindecator).

Jemma e o adolescenta care a ramas fara mama. Incepe sa fie din ce in ce mai putin preocupata de scoala, petrecandu-si timpul mai mult la cinema pentru ca acolo mergea cu mama ei. Ea ajunge sa fie consiliata gratuit de Henry, iar detalii din dosarul ei ajung in mana lui Jeremy, un scenarist anonim si ruda cu Henry. Jeremy incepe sa aiba o relatie cu Keira, asistenta personala a unui producator celebru de la Hoolywood, care si el e consiliat de Henry.

Si asta e doar o parte restransa a tabloului personajelor si actiunii. Sunt excesiv de multe personaje in film si toate legate intre ele, pana la urma.Si desigur, fiecare e o metafora pentru ceva. Metaforele nu sunt rele in sine, dar cand le dai un nume, o fata si libertate de manevra (si mai ales le pui sa se ciocneasca) pot aparea multe nepotriviri si, cum se spune, “sprancene ridicate”. Asa se intampla cu destul de multe filme independente care, in fapt, contin in sine material pentru vreo 3 sau 4 alte filme. Nefiind siguri ca mai prind vreodata bani pentru un proiect, realizatorii se apuca sa inghesuie in 90 de minute mult prea multe detalii, mult prea multe destine desirate pe prea multe planuri. Shrink da senzatia, inainte de toate, de ghiftuiala.

Dar e salvat pana aproape de tolerabil de actori si de prospetimea dialogurilor. Daca in general scenariul e mult prea stufos si lasa multe probleme nerezolvate, la nivel micro exceleaza in a capta cu umor/cinism cliseele umane din Los Angelesul zilelor noastre. Spacey face un rol impecabil (in sensul ca daca-i dai ceva trist de spus si are si barba, nu are cum sa nu impresioneze), iar distributia ii mai cuprinde pe Saffron Burrows, Robert Loggia, Robin Williams sau Jack Huston (mi se pare ca individul e unul dintre palizii care roiesc prin Twilight). In concluzie, Shrink merita vazut fara intentia de a prinde imaginea de ansamblu (accesibila, dar obositoare); merge foarte bine ca film asimilat pe scene si momente. Puteti chiar sa ignorati cu totul un personaj sau altul; sansele sa-l mai vedeti o data pana la final sunt foarte mici.

Poze Shrink

Trailer Shrink

Subtitrare Shrink

No related posts.