Nota mea:

Este îndeobşte recunoscut faptul că în materie de pelicule horror asiaticii deţin supremaţia atat în ceea ce priveşte calitatea, cat şi în ceea ce priveşte cantitatea, însă filmul „Shutter” din anul 2008 este o combinaţie nu foarte fericită de regizor japonez (Masayuki Ochiai), scenarist american (Luke Dawson) şi actori principali deopotrivă americani şi japonezi, cu alte cuvinte un fel de struţo – cămilă.

Luat ca film de sine stătător, pe care să nu îl compari cu nimic altceva pentru a nu-i observa lipsurile evidente, „Shutter” nu mi s-a părut genul acela care să te enerveze atat de tare încat să spargi ecranul televizorului şi în nici un caz genul care să te plictisească şi să te facă să adormi în fotoliu, motiv pentru care chiar am cochetat cu ideea de a-i acorda o notă de 7. Apoi însă s-a întamplat ceva care mi-a dăramat tot castelul din cărţi de joc pe care mi-l construisem şi care m-a determinat să îmi schimb opinia referitoare la filmul pe care tocmai îl vizionasem, şi anume am constatat că în anul 2004 apăruse un film thailandez cu exact acelaşi nume şi – ceea ce este mai grav – cu exact acelaşi subiect, de unde am tras concluzia normală că realizatorii nu s-au obosit decat să schimbe numele protagoniştilor (chiar şi aici sub rezerva că tanăra căreia i se arată fantoma înspăimantătoare a unei femei japoneze pe care nu o cunoaşte şi care pare dornică de răzbunare se numeşte tot Jane în ambele cazuri) şi să modifice pe ici pe colo cateva elemente nesemnificative ale poveştii, precum faptul că în vechiul „Shutter” fotograful Tun nu era căsătorit cu iubita lui Jane în vreme ce în actualul remake Benjamin tocmai şi-a pus pirostriile şi a plecat împreună cu proaspăta soţie Jane în luna de miere în Japonia sau faptul că în primul caz acţiunea se petrece la Bangkok, iar în al doilea caz la Tokyo. Deci la capitolul originalitate nu prea avem ce puncta, iar spectatorii care au vazut deja primul film al seriei nu au nici cel mai mic motiv să îl vizioneze pe cel de-al doilea deoarece nu aduce nimic nou sau spectaculos şi şi-ar pierde degeaba două ore din viaţă în faţa ecranului.

Pe scurt, un tanar şi atrăgător fotograf american de modă pe nume Benjamin Shaw (interpretat de către Joshua Jackson) acceptă o excelentă oportunitate de afaceri şi pleacă să lucreze în Japonia pentru o scurtă perioadă de timp, luand-o cu sine şi pe frumoasa şi inteligenta lui soţie Jane (rol atribuit lui Rachel Taylor). Într-o noapte întunecoasă, Jane loveşte cu maşina o localnică care pare să fi apărut din neant drept în mijlocul drumului şi al cărei trup dispare imediat în mod misterios, fără ca cei doi soţi să aibă ocazia de a-i acorda vreun prim-ajutor sau de a o transporta la spital. La cateva zile după acest incident, atat în fotografiile pe care tanăra Jane le face prin Tokyo în timp ce vizita metropola, cat şi în fotografiile profesionale pe care le realizează soţul ei se disting pete luminoase ce par să se asemene cu o siluetă de femeie şi încep să se petreacă tot felul de evenimente terifiante şi inexplicabile ca şi cum un spirit malefic, care nu şi-a găsit încă liniştea în lumea de dincolo, i-ar bantui pe cei doi americani (recunoaşteţi probabil mult uzitatul şablon al fantomei care refuză să părăsească lumea celor vii pentru că are ceva important de comunicat şi de dezvăluit şi doreşte să se rezbune pe cei care au jucat un rol oarecare în moartea ei). Investigaţia pe care o porneşte Jane pe cont propriu pentru a afla identitatea misterioasei apariţii şi motivul pentru care aceasta este atat de înverşunată împotriva lui Ben şi a celor doi prieteni ai lui Adam şi Bruno scoate la iveală adevăruri înfiorătoare de mult ascunse, care vor schimba la 180 de grade relaţiile de iubire şi încredere reciprocă dintre cei doi soţi şi care îşi vor lăsa amprenta de neşters asupra vieţii lor viitoare.

Mai multe nu adaug despre subiect deoarece nu vreau ca cei care nu au văzut încă filmul să îşi piardă şi bruma de interes pe care l-ar mai putea avea, dar vă pot face o recomandare de care am să ţin cont eu însămi şi pe care am să o urmez dacă mi se va ivi ocazia: vedeţi mai întai versiunea originala a filmului „Shutter” fiindcă se pare că este mult mai convingătoare, mai credibilă şi mai bine realizată decat cea asupra căreia discutăm acum.

Nu mi-a plăcut coloana sonoră, presărată cu ţipete şi zgomote mult prea ascuţite şi sparte pentru gustul şi pentru auzul meu, dar trebuie să recunosc că a contribuit cu brio la susţinerea momentelor de suspans, încordare şi tensiune ale filmului. Prestaţiile celor doi actori principali – Joshua Jackson şi Rachel Taylor – au fost acceptabile pentru un film din categoria horror, unde nu se cer din punctul meu de vedere un talent ieşit din comun sau o versatilitate deosebită, dar extraşi din context mi s-au părut doi tineri agreabili, plăcuţi, potriviţi pentru a forma un cuplu pe ecran.

În concluzie, mie care nu sunt deloc o amatoare a genului horror şi nu am pretenţia că mă pricep foarte bine la aprecieri, filmul „Shutter” – „Fotografii bantuite” nu mi-a displăcut în mod deosebit, dar am decis sa-i acord numai nota 6 datorită faptului că suferă foarte mult la capitolul originalitate şi nu reuşeşte să se scuture foarte bine de clişee.

Poze Shutter

Trailer Shutter

Subtitrare Shutter

Alte filme:

1. Insidious (2011)
2. Faces in the Crowd (2011)