Skyfall-1351233602

Nota mea: **********

Au trecut 4 ani de când am văzut Quantum of Solace la cinema și așteptam cu nerăbdare să văd ce mișcări mai are celebrul agent blond, Bond, James Bond. Mi-l amintesc perfect din intensa scenă de urmărire cu care și-a făcut intrarea în filmul din 2008, când am fost foarte încântată că lucrurile au prins avânt după mai lentul Casino Royale. Am făcut cunoștință cu un agent secret mai agresiv și  mai înfipt în acțiune, dar cu prea puțin timp la dispoziție pentru tandrețuri.
Bond a rămas același și în Skyfall, al 23-lea film din longeviva serie.  Dirijat de  regizorul Sam Mendes , Daniel Craig a făcut de toate: a manevrat un excavator cu șenile parcat pe un tren aflat în mișcare, a împrățit sute de gloanțe, a sorbit shot-uri de whisky cu un scorpion pe mână, a stricat câteva zeci de mașini și s-a bucurat de compania unei alte femei provocatoare.
După ce a răzbunat-o pe Vesper Lynd în filmul anterior, agentul 007 are o nouă misiune: aceea de a recupera un hard pe care se află identitățile tuturor agenților NATO infiltrați în organizații teroriste. La fel ca în Quantum of Solace, suntem aruncați din prima în acțiune: pe acoperișuri, pe stradă,  în mașină, în tren, deasupra trenului – James Bond e peste tot și fuge ca vântul după următoarea lui țintă. Aș face o mică paranteză: recent am văzut Taken 2, iar faptul că Daniel Craig alerga precum Liam Neeson și Maggie Grace pe acoperișurile clădirilor din Istanbul mi-a dat un puternic sentiment de deja-vu. În momentul în care suspansul atinge cote maxime, se întâmplă însă ceva ce nu ne-am fi așteptat: agentul 007 este împușcat și cade la datorie.  Totuși, nu suntem în Psycho și nu e în interesul nimănui ca personajele esențiale să fie ucise prea repede, așa că, după câteva luni de “moarte” – fiindcă, v-ați prins, James Bond este la fel de greu de ucis precum Bruce Willlis,  007 revine să o ajute pe M, după ce sediul Serviciilor Secrete Britanice din Londra este atacat de un fost agent dornic de răzbunare.
Căderea liberă a lui Bond de pe vagonul trenului direct în apele adânci a fost un prilej excelent pentru crearea unei scene subacvatice spectaculoase, în care efectele vizuale s-au împletit perfect cu piesa compusă de Adele special pentru film. Lentă și misterioasă, melodia se încadrează perfect în stilul stabilit de piesele anterioare care l-au condus pe Bond în alte misiuni periculoase.
Cât timp a fost “mort”, Bond pare că s-a bucurat mai mult de alcool decât de femei, iar acest lucru și-a spus cuvântul în ceea ce privește condiția lui fizică. Un agent nebărbierit căruia îi tremură mâna pe pistol nu ar fi în mod normal candidatul perfect pentru cea mai dificilă misiune, însă “mămica” Judi Dench se lasă cucerită de fiul rătăcitor, care, chiar dacă a făcut-o să creadă că a murit din vina ei, i-a recâștigat complet încrederea prin întoarcerea sa. Însă, un alt fiu rătăcitor, pus pe glume nesărate este pe cale să își ducă la capăt planul de răzbunare, fiindcă nu a putut-o ierta pe mămica M atunci când a urmat protocolul și l-a lăsat să putrezească într-o celulă.
Tensiunea începe să crească, agentul nostru părăsește Londra, mutând acțiunea într-o locație mult mai exotică – Shanghai. După o scenă de luptă filmată în întuneric, luminată doar de proiecțiile unor meduze pe un zgârie-nori, ajungem într-un cadru mult mai elegant. Iritată parcă de faptul că Bond a rămas nebărbierit aproape jumătate de film, am fost mai mult decât fericită să savurez momentul în care 007 flirtează cu colega lui de breaslă Eve și se alege astfel cu un bărbierit senzual gratis. Acesta a fost doar preludiul, fiindcă punctul culminant urmează să îl trăiască alături de seducătoarea Severine, noua lui cucerire, care îl și conduce spre noul său nemesis.
M: Can you kill him? / Bond: Someone usually dies…
Blondul a fost la putere în Skyfall, fiindcă țepii bălai ai lui Daniel Craig au fost eclipsați de părul semi-lung și blond al lui Raoul Silva – antagonistul filmului, interpretat de Javier Bardem. Bond se confruntă aici cu un inamic inteligent, aflat mereu cu un pas înaintea lui. Bardem a ales o abordare foarte originală a rolului, care mi-a adus aminte de aroganța Joker-ului din The Dark Knight. Calm, calculat și având la dispoziție replici inspirate pe care le-a rostite cu un aer amenințător foarte fin, actorul a conturat foarte bine un personaj profund traumatizat. Frica și mila nu mai există printre emoțiile lui, singura lui eliberare fiind răzbunarea.
Trecând cu vederea micile scăpări din scenariu – cum ar fi metroul fără călători scăpat prin tavan sau pofta incontrolabilă a antagonistului de a sta la povești, în loc să apese pe trăgaci – aplaud introducerea lui Ralph Fiennes în fruntea Serviciilor Secrete și mă bucură foarte mult apariția a două personaje care au lipsit din Casino Royale și Quantum of Solace: Q (Ben Whishaw), furnizor de tehnologie, arme și orice echipamente sau ghidare necesară și Moneypenny (Naomie Harris) – noua secretară a lui M, cu care Bond flirtează constant. Deși s-a lăsat așteptată mai mult, mașina-emblemă a agentului – Aston Martin – l-a invitat în cele din urmă pe Daniel Craig să preia controlul volanului într-o călătorie în Scoția, unde are loc confruntarea finală. Trecutul lui Bond răsare puțin la suprafață și va răbufni cu siguranță într-un film viitor, cu mai multă acțiune,   mai multă tehnologie sofisticată (pentru că Bond a prins gustul pistolului care-i recunoaște amprenta) și mai multe femei frumoase.

Trailer Skyfall

Poze Skyfall

Poze 007: Coordonata Skyfall - Skyfall Poze 007: Coordonata Skyfall - Skyfall Poze 007: Coordonata Skyfall - Skyfall Poze 007: Coordonata Skyfall - Skyfall Poze 007: Coordonata Skyfall - Skyfall

No related posts.