Nota mea:

Daca va place muzica rap sau hip-hop, freestyle, break-dance si tot ceea ce apartine de cultura strazilor de periferie, atunci cu siguranta va veti apleca cu mai multa tolerenta asupra filmului “Step Up 2 : The Streets”, un sequel destul de reusit al peliculei “Step Up” din anul 2006, regizat de catre Jon Chu si avandu-i in rolurile principale pe tinerii Briana Evigan si Robert Hoffman.

Pe scurt, o adolescenta rebela si nonconformista pe nume Andie West, ramasa orfana de la varsta de 16 ani dupa ce mama i-a decedat din cauza cancerului, este crescuta de catre Sarah, cea mai buna prietena a mamei sale, isi descopera talentul extraordinar de a dansa freestyle si este acceptata in gasca ermetic inchisa a dansatorilor de strada 4-1-0, de cinci ori consecutiv campioana la competitia intitulata “The Streets”, formata in exclusivitate din tineri de culoare pentru ca, de ce sa nu recunoastem cinstit (cu foarte mici exceptii gen Eminem, care nu fac altceva decat sa confirme regula) muzica rap este un teritoriu ce apartine negrilor si face parte integranta din cultura lor underground. S-a afirmat in repetate randuri, mai ales de catre rasisti si xenofobi, ca genul acesta de “arta suburbana” este asociat cu infractionalitatea crescuta, iar daca stam sa ne gandim bine exista cateva scene in filmul de fata care ar putea acredita aceasta idee in sensul ca grupul violent de adolescenti din brigada 4-1-0 comite acte de vandalism de neimaginat atunci cand devasteaza Scoala de Arte din Maryland, spargand geamurile, prefacand mobilierul in tandari si tapetand peretii cu desene tip grafitti sau atunci cand il snopesc in bataie pe tanarul Chase Collins pentru a-i transmite mesajul de a sta departe de Andie (pe care inca o mai considera probabil una de-a lor) si de a renunta la planul de a se inscrie in concursul “The Streets” impreuna cu echipa lui de albi.

La inceput actiunea peliculei este plasata in zona mahalalelor de la periferia orasului Baltimore si a cartierelor rau-famate locuite de catre populatia de culoare pentru ca ulterior accentul sa se deplaseze spre centrul select al metropolei, al carui simbol este prestigioasa SMA – Scoala de Arte din Maryland a severului si perfectionistului director Blake Collins, o legenda in lumea dansului clasic, care isi construise o cariera de succes la Londra. Dintr-o data se contureaza doua planuri diametral opuse ale actiunii: pe de-o parte avem dansul si muzica pline de dinamism, culoare si specific local ale negrilor, ca matafora a  libertatii absolute de exprimare prin arta, iar pe de alta parte avem dansul si muzica culte, pline de gratie si de eleganta, dar vazute de catre tanara Andie si chiar de catre Chase ca un simbol a conformismului, al ingradirii propriei lor naturi, al suprimarii personalitatii lor efervescente, care se revarsa din fiinta lor si isi gaseste mult mai bine expresia in  muzica rap si in break-dance.

Insasi competitia “The Streets”, pornita la originile ei din strada si oferind tuturor concurentilor (indiferent de rasa, nationalitate, etnie, religie sau sex) dreptul de a-si spune punctul de vedere prin dans, a fost acaparata treptat de catre grupurile ostile de negri, care au transformat-o intr-un soi de monopol. Participarea la intrecere si castigarea concursului de catre grupul de adolescenti talentati, dar “speciali”, care dintr-un motiv sau altul nu au reusit niciodata sa se integreze pe deplin la SMA, dovedeste faptul ca nu are nici un fel de importanta cine esti si de unde provii atata vreme cat pe toti oamenii care au ales sa se inscrie in acea competitie ii anima aceeasi imensa pasiune pentru dans si ii roade ca un microb aceeasi frumoasa nebunie a ritmului.   Andie (interpretata de catre simpatica Briana Evigan, care a facut un cuplu exploziv si sudat pe ecran cu carismaticul Robert Hoffman de vreme ce au reusit sa cucereasca premiul “Best kiss” la festivitatea din anul 2008 a MTV Movie Award) chiar are un discurs impresionant la finalul peliculei, care indeamna la toleranta si la intelegere intre oameni, afirmand ca celebra “The Streets” nu inseamna o lupta pentru putere sau pentru teritoriu, ci o simpla competitie in care fiecare da ceea ce are mai bun si mai frumos in fiinta sa pentru placerea publicului spectator.

In tot cazul, personajul Andie West a fost liantul care a unit toti ceilalti eroi ai filmului, reusind sa duca la bun sfarsit cel putin doua misiuni care pareau initial cauze pierdute – sa ii integreze pe inadaptatii si respinsii de societate colegi de la SMA Moose, Kido, Smiles, Monster si Hair intr-un grup in care conditiile de baza sa fie prietenia si increderea reciproca si sa le canalizeze imensul talent (pe care nimeni altcineva nu gasise o modalitate optima de a-l exploata) in directia potrivita si sa imblanzeasca inima austerului director Blake Collins si sa il convinga de calitatile exceptionale si inca nedescoperite care zac in unii dintre elevii lui.

Condimentat si cu doua povesti de dragoste incipiente intre Chase si Andie pe de-o parte si intre Moose si Sophie Donovan pe de alta parte, “Step Up 2: The Streets” este un film despre prietenie, despre iubire, despre toleranta, despre supravietuire in conditii grele si despre curaj, care transmite mesajul pozitiv ca fiecare persoana trebuie sa nu uite sa fie intotdeauna ea insasi pentru ca viata este prea scurta pentru a-ti pierde timpul incercand sa fii altcineva.

Nota 7 din partea mea deoarece filmul nu pune accentul pe violenta sau pe lupte de strada, ci pe latura frumoasa a vietii reprezentata de arta, indiferent de formele pe care le imbraca ea si de modalitatile de exprimare pe care si le alege.

Poze Step Up 2 the Streets
[phpBB Debug] PHP Notice: in file /home/cinemarx/public_html/plugins/rxphotos2blog/index.php on line 60: Division by zero

Trailer Step Up 2 the Streets

Subtitrare Step Up 2 the Streets

Alte filme:

1. The Boat That Rocked (2009)
2. Theatrical Trailer – The Boat That Rocked (2009)
3. Shakalaka Boom Boom (2007)
4. Nine (2009)