Filme 2009 - Still Waiting… (2009)

Nota mea:

Cand am vazut acum cateva saptamani “The House Bunny” am fost convinsa ca am dat de cel mai prost film ever. Cat m-am inselat. De acum mi-am propus sa nu mai fac asemenea afirmatii pentru ca este evident ca industria cinematografica se intrece pe sine insasi cand vine vorba de filme proaste.

Se pare ca filmul in chestiune este o continuare de la “Waiting“, aparut in 2005 care oricum nu a avut critici favorabile de niciun fel (asta dupa studiu indelungat pe net pentru ca de uitat la el n-am de gand nici daca sunt platita in valuta forte). Ce le-a dat ideea producatorilor entru un sequel nu pot intelege. Filmul nici nu a mai ajuns pe marile ecrane, ci direct pe dvd. Va dati seama ca asta nu spune nimic bun despre el.

Despre ce e vorba? Habar nu am. Am stat cu ochii beliti in ecran incercand sa gasesc un fir narativ, o intriga, o logica…ceva. N-am reusit decat sa simt cum imi scade IQ-ul vertiginos asa ca m-am bagat la vizionat documentare despre al Doilea Razboi Mondial dupa aceea, numai ca sa-mi dau seama ca mai am neuroni si sinapse la locul lor.

Se pare ca producatorii, scenaristii si cine naiba si-o mai fi irosit viata in filmul asta au dorit sa continue “aventurile” din primul, intr-un lant de restaurante numit Shenaniganz (sper c-am scris bine). Se vrea a fi o ilustrare a lumii “crude” in care traiesc cei care opereaza in industria de restaurante din SUA. Asa am citit ca ar trebui sa fie.

In fapt, aflam ca managerul Dennis (John Michael Higgins) sarbatoreste 10 ani de conducere a restaurantului sus-mentionat (nu ma puneti sa mai scriu o data) si e deprimat, singur si aproape in faliment din cauza unui alt local stil “Hooters” deschis alaturi. Eu una o consider doar o scuza de a presara filmul din plin cu fete aproape dezbracate carora le putem “citi pe buze” and stuff. Astfel Dennis planuieste o seara de serviciu “impecabil” in restaurantul sau, sperand sa-si recastige clientii. Se pare insa ca cei care lucreaza pentru el nu sunt la fel de incantati.

De aici incolo asistam la un amalgam de scene asa-zis “sexy”, secvente ce includ urina, flatulenta, fecale de caine, avort, samd. De ras, n-am ras deloc. Acum, in perspectiva, cred ca merit un premiu numai pentru ca am rezistat pana la sfarsit. Glume despre nevazatori? Glume rasiste de prost gust? Glume antisemite si mai de prost gust? Really?! Nu, nu stiu daca cineva se poate amuza la filmul asta. Poate, daca ai iq-ul sub 10 si o dorinta nestavilita de a vedea fete dezbracate si standul de ziare care vindea Playboy s-a inchis.

Pentru mine, singura figura cunoscuta din film a fost Tanya Raymonde, pe care o stiam din Lost. In rest, se pare ca o parte din cast-ul original din Waiting n-a revenit (si ii inteleg de ce!) iar cei care s-au incumetat sa joace in film au facut o alegere extrem de proasta. Nu c-ar fi fost ei actori geniali, dar in fine.

Concluzie? Nu, nu si nu! Sunt atatea lucruri mai bune de facut…eu inca imi plang acea ora jumatate din viata. NU, NU, NU!

Poze Still Waiting…