Nota mea:

Fratii diferite, step si evident competitie in dansuri si cuceriri. Scenariu tipic si previzibil, “actiune” plictisitoare si coregrafii nu foarte impresionante. Chance Harris (Collins Pennie) se intoarce acasa si pentru a-si multumi tatal, incerca in afara scolii sa-l ajute la treburile de la restaurant.

Deoarece este destul de greu sa-si rezerve o parte din timp si pentru repetii, apar tensiuni si conflicte intre ei. Chance trebuie sa castige competitia deoarece are o datorie pe care trebuie sa o achite, insa pe parcurs lucrurile se complica putin. Nu lipseste din “peisaj” nici fosta iubita care evident, incearca sa puna bete in roate si sa-i distruga actuala relatie.

Finalul, la fel ca la toate filmele de acest gen il putem intui inca de la inceput. Nici macar dansurile – pentru cei interesati – nu sunt grandioase, iar povestea de dragoste nu este la fel de bine cnstruita ca si in prima parte a filmului. Primul Stomp the Yard a fost ceva mai bunicel, insa de data aceasta, nimic nu reuseste sa impresioneze in vreun fel.

No related posts.