Nota mea:

Din motive care-mi scapa, realizatorii acestui film nu au exploatat la maximum posibilitatile povestii si a situatiilor. Filmul a fost categorisit drept indie, asa ca macar in aparenta nu trebuia sa atraga un public prea numeros, situatie in care s-ar justifica supra-cumintenia sa.

Rose (Amy Adams) e o chelnerita in jur de 30, cu un fiu facut din flori si o familie instabila. Sora ei, Norah (Emily Blunt) e o rockerita fara job, preocupata de cum sa-si mai faca rost de o tigara cu marijuana. Tatal lor, jucat de Alan Arkin, e un fost comis-voiajor care tot cauta o metoda de a se imbogati. Intre cei trei exista un fel de raceala nerostita franc, cauzata in principal de absenta mamei, care s-a otravit cu mai multi ani in urma. Rose a fost cea mai frumoasa&atragatoare&invidiata in liceu, dar in prezent e palida si fara orizonturi (bancurile acelea cu gravitatia or fi adevarate, poate). Are o relatie strict sexuala (prin moteluri sordide) cu fostul ei iubit din liceu, care nu o place indeajuns de mult pentru a-si parasi nevasta si copilul. In mare, Rose nu are nimic, in afara de fiul ei. Acesta, Oscar, ca mai toti copiii din filmele americane, e foarte intelligent si mult mai matur decat cei 10 ani pe care-i are, motiv pentru care spune lucruri mai inteligente decat toti “maturii”. Dar sistemul educational de stat nu e destul de bun pentru el; inteligenta lui e perceputa ca fiind indolenta si insubordonare, asa ca directorul  scolii ii spune lui Rose ca ar trebui dus la o scoala privata.

Mac, amantul lui Rose, e politist, iar cand afla ca Rose are nevoie de bani, ii da ideea de a-si face o firma de curatat spatii in care au murit oameni. De altfel, Sunshine Cleaning incepe cu (din pacate) cea mai buna scena din tot filmul: un individ intra intr-un magazin de arme, cere o pusca, scoate un cartus din buzunar, incarca arma si-si zboara creierii. Rose o co-opteaza pe Norah in afacere, iar primele lor tentative in “industrie” sunt si comice, desigur. Greata, groaza, mila pentru cei morti sau apropiatii acestora sunt gestionate tragicomic de Blunt si Adams, lasand filmul sa faca echilibristica intre doua luntri. Cele doua joaca bine, dar fara sa aiba apartenenta ori pentru drama, ori pentru comedie. Acest stil “bittersweet” e cel mai bun mod de a salva, la urma urmei, un film fara identitate. Nu deranjeaza pe nimeni, avand intrucatva esenta de divertisment.

Ceea ce ar putea trece drept “tema” e tentativa tarzie a celor doua surori de a se maturiza. Un motiv pentru care Rose si Norah au ramas mai in urma vremurilor a fost moartea mamei lor. Cele doua se uita la un episod dintr-un serial vechi, in care mama lor avea un rol de chelnerita si spunea doua vorbe. Tatal lor e de asemenea inca apasat de moartea sotiei, motiv pentru care e mai mult, sa zicem asa, un unchi atent decat un parinte propriu-zis. Din lupta lui Rose pentru a-I asigura fiului ei o educatia potrivita si de a-si creste respectul de sine si din tentativele lui Norah de a trece peste o perioada negativa din viata ei reiese un fel de apropiere intre cele doua (desigur, noua lor relatie e pusa la indoiala de cateva evenimente tragicomice).

Dar, cum spuneam, fondul filmului nu e exploatat. Desi li se traseaza niste contururi intrigante, personajele raman plate. Stranietatea meseriei lor e iarasi doar un paravan din mucava. Desi au niste destine atipice, personajele nu castiga nimic din asta. Modul in care isi solutioneaza dilemele personale e la fel de intens si “uman” ca si o iesire la “Fierul” dupa un ochi de soba. Adica mai deloc. Desi dinspre autori ar parea sa vina o unda de inteligenta, le lipseste complet trairea (psihologica, de situatie etc.). De aceea, Sunshine Cleaning ramane un film ingrijit, dar complet nememorabil.

Poze Sunshine Cleaning

Trailer Sunshine Cleaning

Subtitrare Sunshine Cleaning

Alte filme:

1. Casino Jack (2010)
2. Gulliver’s Travels (2010)
3. Gnomeo & Juliet (2011)
4. Horrible Bosses (2011)