Filme 2009 - Tales from the Crypt: Demon Knight (1995)

Tales from the Crypt Demon Knight

Nota mea:

“Do me a favor? Don’t scream. Just hear what I’ve gotta say… and then scream.”

Fiecare dintre noi avem slabiciuni. Numai ca de data asta, slabiciunea mea este atat justificata cat si indreptatita. Daca ma uit peste umar la ultimele “minunatii” de filme horror lansate in ultima vreme, pot sa ma impiedic sa imi sparg capul. Pentru o mai buna intelegere a fenomenului care mai are putin si da ortul popii, am simtit nevoia sa revin la origini, acolo unde filmul horror insemna ceva candva, nu doar efecte speciale in format 3D si adolescenti care alearga dezbracati dintr-o camera intr-alta.

Calatorim inapoi in timp, in anul 1995, cand a fost lansat, cu un succes modest, o bijuterie sclipitoare a genului horror-comedy. Preluat din intestinele unui serial de televiziune “Tales from the Crypt”, serial care a dat nastere la mai multe “filme” de televiziune, “Demon Knight” straluceste cel mai puternic.

Pornind de la eterna lupta dintre bine si rau, Demon Knight incepe in forta. O urmarire pe autostrada. Ala raul il urmareste pe ala bunul. Un demon pe nume The Collector, jucat impecabil de Billy Zane, il fugareste pe un om, The Guardian – Brayker, jucat de William Sadler. Brayker fuge pentru ca are in posesie un artifact care detine soarta omenirii. Acest artifact este ultima cheie de care are nevoie acest demon dintr-o dimensiune paralela pentru a dezlantui iadul pe pamant.

In urma unui accident, The Collector se vede nevoit sa isi arate adevarata fata si un grup de “sateni” dintr-un orasel uitat de lume din America, se refugiaza intr-o biserica. Singurul lucru care il poate opri pe acest colector sa dea buzna in biserica este sangele lui Isus Hristos, stocat in aceasta cheie. Atent picurat la geamuri si usi, sangele actioneaza ca un fel de “force field for the evil”, impiedicand orice creatura sa intre.

Personajele scornite sunt care mai de care, o mare adunatura de degenerati. O propietareasa cu “cojones”, un bosorog senil – betivanul orasului, o scuza penibila de politai, un pierde-vara de doi lei, prietena lui care este acuzata mai tot timpul de preacurvire si un papa lapte indragostit de ea. Singurul personaj care pare ca ar avea mai mult de 7 clase este Jeryline (Jada Pinkett-Smith).

Pentru un film care nu poate fi luat in serios, Billy Zane stie ca rolul sau trebuie alimentat cu poante. La fel ca un stand up comediant from hell, Zane nu se opreste timp de 91 de minute, reusind sa duca tot filmul in carca. El scoate tot ce are mai bun din el, inclusiv niste oua murdare din care ies demoni cu pofta de carne omeneasca. Indiferent daca danseaza ca un bufon sau incearca sa se strecoare in sufletul fiecarui personaj, Zane se distreaza de minune.

Capatanile se rostogolesc pe podea, iar sangele nu face decat sa tasnesca in acest film care a fost “laudat” a fi copilul nereusit al lui “Night of the Living Dead“, dar efectele inspirate din desenele cu Tom si Jerry, excesul de gore, violenta explicita si scenele de nuditate sunt de ajuns pentru a-mi capta atentia, mai ales atunci cand filmul mai ofera o sansa unica de a urmari pumnul lui Zane iesind pe partea cealalta a fetei unui politai, patat de mici bucati de creier proaspat.

Poze Tales from the Crypt: Demon Knight