Nota mea:

Se pare ca anii 60 raman pivotali pentru vietile noastre. E de ajuns sa vedem ce se citeste sau ce se asculta. E un fel de fascinatie libertinara (admiratia pentru aparitia miscarii “youth culture”-fara de care nu aveam bloguri sau tweets sau J ) amestecata cu necunostinta totala fata de cele petrecute atunci. Astfel, un film istoric precum “The boat that rocked” e potrivit pentru peisajul cultural actual. Totusi, prea multe despre epoca nu aflam. Asta pentru ca personajele principale sunt cat se poate de “inaintea timpului lor”, iar restul lumii e o schita palida/umoristica/batjocoritoare a Angliei anilor 60.

In anii 60 a aparut rockul. Acesta e un fapt. In Anglia, popul si rockul erau apreciate de public, dar postul public BBC emitea doar doua ore pe zi asemenea “sonoritati”. Asa ca niste temerari au pus mana pe un vapor vechi si au pus bazele unui radio pirat, care era de fapt institutia culturala cea mai progresista din peisajul britanic industrial. Opt DJ tin in spate un program non stop de rock si pop si, in plan second, un exercitiu de progres social, cultural si sexual pentru o generatie ramasa fara repere. Cei opt sunt tot atatea tentative de creionare a “naturii umane”- de la tipul sarmant, tacut, care are o voce hipnotica la tipul comic cu burta si perciuni hilari; plapuma tematica inscrisa in codul sursa al celor opt e atat de vasta incat acopera intreg spectrul comportamentului uman. Asta ii face cam neverosimili; cu alte cuvinte, nu sunt niste indivizi credibili, cu “bune si cu rele”, cum se spune, ci rotite intr-un sistem desemnat sa zica tot. De aceea, filmul gafaie adesea pentru ca spune&arata tot, eliminand acel “mister” specific marilor personaje. Bineinteles, autoritatile britanice nu sunt foarte incantate de faptul ca lumea e isterizata de rock si practicile sale conexe; un lord scortos isi asuma responsabilitatea de a inchide postul, iar cei 8 nu vor ceda fara o lupta, desigur. Acesta e conflictul central al filmului. Lordul si acolitii sai au complexitatea monstrilor din Power Rangers. Sunt niste gogomani enervanti, impiedicati, fara urma de umanitate si care merita sa arda in Iad. Asta e un alt mare dezavantaj al filmului; constructia britanicului clasic, conservator e o gluma rareori reusita. Are un aer de schetch Vacanta Mare si cam aceeasi credibilitate. Deci nula.

Apoi, ar mai fi o poveste laterala legata de un tanar, nepotul sefului radioului, care ajunge pe vapor pentru ca a “fost rebel la scoala”. E un tip comun, brunetel, frumusel si sensibil, asa cum avem si noi azi foarte multi prin cafenele si librarii (genul fular-conversi-sacou cu coate tocite). El e si virgin, astfel ca el va avea parte de o dubla initiere: una sexuala si una culturala. Un aspect pozitiv al filmului ar fi distributia. Phillip Seymour Hoffman e perfect in rolul Contelui, un DJ american betivan/singuratic/fumator, un fel de Florian Pittis, dar cu cateva clase mai sus. Apoi, Bill Nighy il joaca bine pe conducatorul vaporului, Nick Frost e DJ-ul gras si afemeiat iar K. Branagh e lordul nesuferit(si la ce replici are, e doar meritul sau ca personajul sta in picioare). In concluzie, The boat that rocked e un film istoric de calitate medie, cu umor bun (pe alocuri), dar care va avea multi partizani in randul celor care, post-post-post-factum, adora anii 60 si povestile perioadei. Si la asta apeleaza realizatorii; e un santaj fatis in care publicul are (falsul) privilegiu de a vedea prin ochean direct in viata&patimile unor personaje cult ale secolului XX. Sa nu ne agitam prea mult, in 10 ani la fel se va intampla si cu anii 90.

Poze The Boat That Rocked

Trailer The Boat That Rocked

Subtitrare The Boat That Rocked

Alte filme:

1. Theatrical Trailer – The Boat That Rocked (2009)
2. 2 Days in Paris (2007)
3. Leatherheads (2008)
4. Did You Hear About the Morgans? (2009)