Nota mea:

“I mean, life is about making mistakes. And death is about wishing you’d made a lot more“

Bounty Hunter este o greseala fatala si de neiertat. Pana si titlul este gandit anapoda. Vanatorul de recompense este Milo, dar povestea nu se invarte numai in jurul lui. Acceptam, ne dam ochii peste cap ca pana la urma e o comedie romantica cu Jennifer Aniston si o halca de carne aratoasa pe nume Gerald Butler.

Numai americanii puteau sa nascoceasca un asemenea pretext pentru un film. Un cuplu divorteaza, ea ajunge reporterita, el e dat afara din politie si ajunge bounty hunter. Adica slujba lui este de a-i prinde pe cei care fug de lege sau ordine judecatoresti. Un asemenea om este si fosta sotie a lui Milo, frumoasa Jenny, care dintr-o prostie a fost arestata. Dar cum doamna Aniston se crede prea buna si mai presus de lege, ignora chemarea in instanta asa ca este data in urmarire. Cine altcineva se putea sa se duca dupa ea decat fostul sot ?

Circumstantele ar trebui sa fie rizibile, dar Bounty Hunter nu reuseste sa paseasca in afara ariei penibilului. O actrita cu potential destul de maricel, pare a se multumi cu statusul de papusa barbie a comediilor romantice in care se si chinuie sa joace. Ea tot incearca sa para suparata, dar intr-un mod “funny”. Doar ca al ei “funny bone” se rupe intr-un mod barbar, lasand loc destul pentru batjocora. Bounty Hunter demonstreaza asta pe viu. La Gerald Butler se poate observa cu ochiul liber o oarecare degajare din umeri si muschii faciali. Pentru el acest film pare a fi o plimbare in parc, o distractie fara masura pe care mai ia si bani. Chiar daca joaca la misto, sinceritatea lui da pe afara odata cu bucuria de a se afla intr-un film cu Jennifer Aniston cu care s-a mai si combinat pe platourile de filmare.

Regizorul Andy Tennant (Hitch) este pe post de marioneta. El nu face nimic, nu arunca nici macar un colac de salvare filmului, care sufera de pe urma unui scenariu intocmit pe baza unor unitati de masura strict stabilite de industria “infloritoare” a comediilor romantice.

Avem si personaje secundare. Doi tantalai gogomani cu nume usor uitabile, unu gras, unu slab, retardati amandoi, ostili, iuti la manie, dar inexplicabil de amuzanti si caraghiosi in replici. Alte personaje secundare dupa cum urmeaza: pentru fetite se recomanda vizionarea filmului pentru cele 37 de secunde in care patratelele lui Gerald Butler ies la vedere, unse cu ulei ca sa dea bine in bataia reflectoarelor din spatele camerei de filmat. Iar pentru baietei, se poate spune ca mai tot filmul cauta sa expuna sanii lui Jenny ca la licitatie. Fiecare scena este atent gandita. Camera este pozitionata intr-un unghi perfect indiferent daca sta intentionat pe ei in portbagaj, sau alearga, se apleaca, se intinde sau orice alte miscari menite sa mai alimenteze testosteronul masculilor care au fost tarati in sala de cinema.

Am sa fiu si eu la fel de sincer precum jocul lui Butler. Sa-mi plateasca cineva cautiunea sa ies din sala de cinema. Producatorii ar trebui aruncati in puscarie ca eu nu am gresit cu nimic sa fiu nevoit sa stau 106 minute pe scaun, transpirand in asteptarea finalului.

Poze The Bounty Hunter

Trailer The Bounty Hunter

Subtitrare The Bounty Hunter

Alte filme:

1. Trailer – The Bounty Hunter (2010)
2. The Ugly Truth (2009)
3. Trailer – Date Night (2010)
4. Trailer – The Switch (2010)