Nota mea:

Nu am inteles in care moment s-a decis ca este in regula sa vezi pe marele ecran un film in care 4 copii pleaca in vacanta si in loc sa se bucure de timpul liber, si-l ocupa planuind razboaie, cuceriri, atacuri si omorand oameni. N-a fost in regula nici in prima parte, dar toata lumea nu a sesizat nimic pentru ca acolo omorau animale. Dar nici asta nu mi s-a parut in regula mai ales avand in vedere ca totul era prezentat ca si cum ei s-ar fi distrat facand asta. Prince Caspian i-a dezamagit si pe fanii lui C.S. Lewis si pe cei care s-au dus la cinematograf. Pe mine sincer m-a distrat teribil. Filmul este supus unui tratament superficial, ineficient pentru un film fantastic, fiind redus in cele din urma la ceea ce este mai accesibil, un film de razboi. Poate ca dupa esecurile Eragon si The Golden Compass care tot asa dispun de cate un final epic-violent, cei responsabili pentru Prince Caspian ar fi trebuit sa se aseze la masa cu scenaristii si sa contempleze putin cam ce trebuie evitat. In mod cert, se pare ca Prince Caspian nu arata ca si cum s-ar fi invatat din greselile altora.

Prince Caspian, ca orice a-2-a parte, respecta traditia si se incadreaza si el in randul continuarilor intunecate. Binecunoscuta traditie, dusa la rang de trend, a inceput odata cu Star Wars: Empire Strikes Back si a continuat cu un copil-demon, care tot din gradina lui George Lucas provine, Indiana Jones and The Temple of Doom. Binenteles ca acelasi stil il incorporeaza si Lord of the Rings: The Two Towers. La Harry Potter problema se prezinta altfel. Au fost necesare vreo 2 sau chiar 3 continuari pentru ca filmul sa imbrace si el niste “haine de inmormantare”, sa isi supere putin personajele si sa picteze imaginea in culori mai inchise, mai neconventionale cinematografului pentru copii. Numai ca nu trebuie uitat faptul ca aici vorbim despre un film Disney. In timp ce publicul target la Pirates of the Carraibbean (unde toate 3 filmele sunt “in umbra”) este clar stabilit, Prince Caspian este film marca Disney cu o destinatie-public-target pentru copii. Diferenta asta intre prima si a doua parte este acest nou stil intunecat care pana la urma este foarte usor de delimitat. In timp ce prima parte era o poveste cu magie si zane rele, castori vorbitori si fauni draguti cu rahat cat cuprinde, partea a-2-a livreaza o poveste care inlocuieste misticismul si magia (practic banala iluzie prin care se scoate iepurele din palarie) cu lupte medievale si tragedii ieftine. Toate pe baza unor personaje care nu au invatat (nici 3 ani mai tarziu) sa se comporte ca niste actori. Reactia publicului este de dezumflare totala.

In realitate a trecut doar 1 an de cand copilandrii-regi s-au intors din Narnia, iar Anglia se afla inca in razboi. In Narnia de fapt au trecut 1300 de ani. Toate animalele vorbitoare, daca nu sunt subiect de povesti fantastice sunt pe cale de extinctie. Telmarinii au procedat la distrugerea taramului Narnia. Intra in scena Keanu Reeves la 14 ani. De fapt nu, Ben Barnes, clona lui Keanu Reeves atat in aspect cat si in talent actoricesc. Printul Caspian urmas la tronul din Telmar pare ca e smuls dintr-un boy band, afisandu-se cu niste plete ravisante si un accent de Antonio Banderas. El e victima de fapt, pentru ca unchiul lui, uzurpator de profesie vrea sa-l vada mort dupa ce nevasta lui i-a nascut un fiu. Fugind prin paduri, acesta este salvat de 2 pitici, un bursuc si o rozatoare vorbitoare, care de fapt practica un cavalerism de muschetar total idiot. Personajele nu numai ca sunt oligofrene dar, iti interzic orice forma de ras prin blocarea permanenta a muschilor faciali care deja atarna la podea. Nu mai este loc de reactie atunci cand tocmai ai vazut un sobolan muschetar (vocalizat de Eddie Izzard – nu am inteles ce a fost in capul lui) care imparte ecranul cu personaje care se vor serioase.

Daca cumva apucati si chiar va si duceti la film, si o sa simtiti in unele momente o senzatie de deja-vu, “ah stai, parca am mai vazut asta undeva”, sa nu va mirati. Ar trebui amintit ca C.S. Lewis era foarte bun prieten cu J.R.R Tolkien. In mod cert cei 2 discutau nu numai literatura dar si operele lor. Influente sunt intalnite aici peste tot. Din pacate am sesizat foarte multe influente a la Tolkien. Putem aminti acel fellowship feeling prin care eroii o iau la plimbare prin padure, o alianta prin care se decide atacarea inamicului in propriul sau barlog, puterea magica a lui Aslan, alt iepure scos din palarie, de data asta mai spectaculos – raul ia viata si devine o forta distructiva sub forma unui mos frustrat cu o barba mare de apa, anihiliand armata telmarina (vezi Fellowship of the Ring Arwen incantand si chemand forta raului sa vina sa o ajute impotriva celor 9 Wraith). Si nu in cele din urma copacii (nici nu seamana cu asediul de la Isengard cu Entii lui Tolkien) care vin in ajutorul eroilor in final “meci”.

Prince Caspian este alt film care nu avea nevoie de 2h 30′ de pelicula. Spun asta pentru ca evident totul putea fi simplificat aproape la jumate. Toate bataliile si toata actiunea din film e mai mult un show, o prezentare de efecte cgi, pana cand apare Aslan, leul-sef din Narnia, adica cu 10 minute inainte de final. Din nu stiu care motiv, acesta isi intarzie aparitia si salvarea zilei prelungind inevitabilul. Numai el are puterea, el e cel mai tare, fara el sunt cu totii morti.

Andrew Adamson a mai regizat 2 Shrek-uri, iar asta il califica drept candidatul ideal la adaptarea cartilor lui C.S. Lewis. Daca in filmele de animatie conceptul de animale vorbitoare functioneaza pe deplin, la Cronicile din Narnia suntem martori oculari ca oricat de baban ar fi filmul, lumea nu se va ingramadi sa vada niste animale vorbitoare. Finalul filmului are un mesaj ascuns. Focuri de artificii deasupra unui castel mare, care intamplator seamana cu logo-ul Disney. Sa va fie clar, lumea Narnia nu ii apartine lui C.S. Lewis. Disney o controleaza, da ?

Poze The Chronicles of Narnia: Prince Caspian

Trailer The Chronicles of Narnia: Prince Caspian

Subtitrare The Chronicles of Narnia: Prince Caspian

Alte filme:

1. The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader (2010)
2. The Last Airbender (2010)
3. Shrek Forever After (2010)
4. Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole (2010)