The Curious Case of Benjamin Button (2008)
Dragoste, Drama, Fantasy, Mister January 6th. 2009, 2:11pm
Nota mea: 









De la regizorul statuar care ne-a adus pe vremuri “Fight Club” si “Seven” soseste acum o replica imblanzita, diluata, la anterioarele lui colaborari cu Brad Pitt. Ceea ce nu vrea sa-nsemne ca “The Curious Case of Benjamin Button” marcheaza neaparat un pas stramb in cariera lui David Fincher – dimpotriva, lumea criticilor vuieste cu zumzet de Oscar in jurul filmului – cat ca alegerea unei asemenea fantezii scrise de F. Scott Fitzgerald, ca si tratarea ei, m-a luat prin surprindere. Poate ca as fi vazut-o cu ochi mai putin nauci daca in spatele filmului ar fi stat Terry Gilliam, de exemplu, totusi flerul pentru dramatism stil picatura chinezeasca il face, teoretic, pe Fincher mai mult decat capabil sa puna in scena o poveste atat de… deranjanta.
Desigur, nu intr-o formulare de gen mi-a fost ea recomandata: o prietena care l-a vazut inaintea mea a apreciat “TCCoBB” pentru pofta de joie de vivre ramasa-n sistem dupa vizionare. Ceea ce nu e deloc ciudat, dupa o cvasi-biografie a unui om cu experiente din plin, cat sa umple un jurnal stufos cu scriitura, poze si alte mici nimicuri, valoroase doar in context. Dar mintea mea a procesat altfel evenimentele din film, pentru ca, pana la urma, iubirea vietii lui Benjamin, ca si toate clipele catalogate in jurnal, stau inramate sub semnul unei soarte perverse: aceea de a se fi nascut batran si a fi inaintat in viata invers decat restul lumii.
Brad Pitt se foloseste de sarmul singurei expresii faciale pe care o detine intr-o maniera cat de cat convingatoare – figura tampa patentata in “Meet Joe Black” – pentru a nu calca in strachini cu un rol greu de transpus pe ecran. Nu reuseste decat sa intretina o aparenta a naivitatii care, pana la sfarsit, ar fi trebuit demult inlocuita cu intelepciunea batranetii. Problema principala cu premisa filmului era impacarea spiritului tanar cu exteriorul decrepit, iar interpretarea lui Brad, precum si efectele CGI, au scos camasa pe unde s-a putut, fara sa reuseasca sa se scuture total de spurcaciunea dezacordului. Si chiar daca trecem cu vederea imaginea stridenta a unui mos facand ochi dulci unei fetite, de dragul imersiunii-n parametrii povestii, dragostea dintre Benjamin si Daisy tot nu e in stare sa duca-n carca filmul.
De la “prima femeie care m-a iubit” (mereu incantatoarea Tilda Swinton) pana la Daisy, cea care l-a iubit pana la moarte (a lui, ca bebelus, in bratele ei), bilele albe ale filmului atarna greu in talerul feminin. Cate Blanchett o joaca pe cea de-a doua cu o delicatete, un avant si o electricitate care-ti taie respiratia – insa perioada din mijloc, cand vietile ei si a lui Benjamin se intalnesc in fine pe picior de egalitate-n etate, are parte de acelasi tratament grabit ca si celelalte viniete inlantuite-n film. Incercand sa ii atribuie o valoare egala cu restul panoramei de istorie americana traversate de Benjamin, regizorul niveleaza, fortat si fara prea mare succes, farmecele lui Cate. Ce rezulta, pe sub nasul lui Fincher, e o intreprindere destul de inegala – excesiv de emotionala in a doua ora din film, gratie unei iubiri care isi insuseste intreaga noastra atentie.
Prietena mea observa glumet, nu fara un sambure solid de adevar, ca muzica lui Alexandre Desplat induce subliminal o bunastare generala pe tot parcursul filmului – ca viorile din fundalul unui restaurant care imbrobodesc indragostitii, notele lui Desplat infoaie atmosfera cum se cuvine unei epopei finantate la greu ca sa se strecoare virusant in urechile Academiei. Toate celelalte carje necesare unui pretendent la Oscaruri lovesc la tinta, de la costume si decoruri pana, evident, la efectele speciale computerizate; insa povestea in sine se misca greoi, ingreunata in plus de salturile repetate catre camera de spital a muribundei Blanchett, care ne intrerupe mult prea des cufundarea in pelteaua epica. Ca atare, ii dau lui “TCCoBB” doar 7 stele jumatate la epolet, cu amendamentul ca sezonul Oscarurilor va fi, probabil, mai indulgent.
Poze The Curious Case of Benjamin Button
Trailer The Curious Case of Benjamin Button
Subtitrare The Curious Case of Benjamin Button
Alte filme:










January 6th, 2009 at 2:33 pm
“notele lui Desplat infoaie atmosfera cum se cuvine unei epopei finantate la greu ca sa se strecoare virusant in urechile Academiei” – excelent punctat. urla Oscar in fiecare cadru
January 6th, 2009 at 2:37 pm
salturile alea in spital cu batrana cate, indica reteta dupa care s-a facut aluatul filmului. scufundatul titanic proceda la fel cu salturile.
January 7th, 2009 at 7:00 pm
Vai ce oroare a putut fi Meet Joe Black. Inca un film cu Pitt in aceeasi masca si-mi cad dintii.
January 8th, 2009 at 12:22 pm
bun, foarte frumos punctat. problema este ca si eu tot asa, miroseam ceva cunoscut si nu imi dadeam seama ce. era vorba, dupa cum spune christopher, despre salturile a la titanic. diferenta este ca pe batrana rose o mai puteam intelege. in benjamin button rar mai prindeam cate un cuvant clar rostit din “interpretarea de exceptie”. si la final, da, sunt de acord, expresia aia tampa a lui pitt am digerat-o cu mare greutate, mai ales ca dupa 2 ore jumate deja imi pierdusem rabdarea si toleranta. cu toate astea, va cantari greu in sistemul de balante al academiei, nu ma indoiesc.
January 16th, 2009 at 5:37 pm
pe mine chiar m-a emotionat, devenind unul din filmele mele de suflet:)
parerea mea.
January 18th, 2009 at 6:52 pm
Un film cum nu prea vezi…o tema deosebita,in care e descrisa povestea unui om mai aparte, care traieste intr-o lume plina de oameni normali, si totusi deosebiti (ultima scena : “unii sunt artisti, altii danseaza…”)Desi o drama,la sfarsit ramai cu suficient de multa buna dispozitie si speranta ca poti trai o viata normala si totusi plina de semnificatie. Un film de nota 10
February 8th, 2009 at 9:31 pm
voi glumiti ? din moment ce flerul mi-a dat dreptate 13 nominalizari , e cel mai bun film ce l-am vazut in ultimii ani . aceasta poveste a fost scrisa acum aproape 90 ani si cred ca i-ar fi placut si lui eliade . e genial brad aici la fel ca in jesse james . si cat de stanca sa fii sa nu te lasi furat de poveste sa stai sa cauti greseli de detalii ? railor . pe mine m-a furat efectiv intreaga poveste si as fi vrut sa dureze si mai mult. emotionant si profund , daca nu l-a inteles careva e doar vina voastra , mai uitati-va o data
February 19th, 2009 at 11:25 am
nu am vazut filmu..dar sunt fff curioasa cum este..dat fiind faptu k are fff multe laude ..de abia astept
February 24th, 2009 at 9:41 pm
Esti un lache insensibil care sufera de criticism de film. Sau poate te-ai uitat la alt film. Scenariul e genial, la fel si distributia. Asa ca mai subtire cu arfele astea de critic, ca esti varza.
February 25th, 2009 at 11:43 am
[...] stil picatura chinezeasca il face, teoretic, pe Fincher mai mult decat capabil sa puna in scena o ……citeste continuarea acestui articol Alte stiri: Este “The Curious Case of Benjamin Button” un plagiat [...]
February 26th, 2009 at 10:30 am
Excelenta cronica. Critica ar fi putut merge mai departe. Una peste alta, un film slabut, dar excelent ambalat si livrat.
March 1st, 2009 at 6:00 pm
eu am vazut filmul si e intradevar mai reusit decat telenovelele in special cele romanesti.nimic nu e perfect de ce ar fi filmul asta??? e destul de bun MERITA VAZUT
March 7th, 2009 at 12:11 pm
Eu cred ca e un film care doar in America putea fi facut… la fel si povestea; se putea intampla doar acolo… Brad Pitt nu straluceste, dar se achita onorabil… Mme Blanchett ar fi putut straluci mai mult, dar s-ar fi pierdut echilibrul din economia filmului, ea fiind evidentiata strict pt a-si motiva aparitia si statornicia in viata lui Benjamin. in rest e povestea lui B.B., fara stridente, in ton cu muzica, fara virari bruste, in ton cu ritmul vietii unui tip usor derutat pentru ca isi traieste viata “de-a-ndaratelea”, dar nu frustrat de asta, nici pt ca trebuie sa renunte, nici pentru ca trebuie sa lupte din greu, ci egal cu sine insusi si miscandu-se prin strania lui existenta urmand principiul “nu stii niciodata ce te asteapta”. E un film de imagine, ca orice poveste… unghiul de abordare al regizorului poate ca nu spune totul la o prima citire, dar am gasit filmul “citibil”, si deci interpretabil, pe mai multe paliere, de la o poveste stranie a unui copil nascut batran la o poveste de dragoste imposibila logic, de la un fir epic atat de subtire acre abia se sustine in secunde la poveste unuei vieti complete si indelungate, de la un pat de spital la care se revine sacaitor la descoperirea paternitatii de ambele parti ale vietii: trecute a tatalui si prezente a fiicei, etc… Nu e un film sarac, nu e un film slab, e un film care vorbeste fiecaruia la nivelul propriilor experiente emotionale… Nu e un film care sa straluceasca, prin insasi esenta povestii care il poarta… E un film de caracter/ personaj si al unei vieti altminteri obisnuite, daca bietul Benjamin s-ar fi nascut in imprejurari obisnuite…
March 9th, 2009 at 8:29 pm
cel mai bun film care l-am vazut pana acum !!!!! e soooper merita vazut
March 13th, 2009 at 8:42 pm
hmmm..interesanta povestea!mi-a placut!nota 9..se putea shi mai bine
March 15th, 2009 at 10:02 pm
Parerea mea ca fost un film extraordinar…foarte bun si ca toate premiile care le-a luat Slumdog Millionaire ar fi trebuit sa le ia acest film…..cred ca asta spune tot!
May 9th, 2009 at 11:04 pm
Am vazut filmul mai devreme si chiar m-a impresionat.Este o drama, oricum am lua-o, destul de bine făcut filmul incat sa i-a ceva premii.Cu toate ca povestea este fantastica, iata ca a reusit sa se impuna prin imagine, decoruri si un scenariu impresionant.Bravo celor care au facut acest film.Il recomand tuturor fanilor acestui gen.