The Dark Knight

Nota mea: **********

“Because HE’s the hero Gotham deserves, but not the one it needs right now…and so we’ll hunt him, because he can take it. Because he’s not a hero. He’s a silent guardian, a watchful protector…a DARK KNIGHT.”

A fost odata ca niciodata, intr-o galaxie departe, foarte departe, la multi ani lumina departare chiar, un regizor marunt, mediocru, neimportant si neinsemnat pe nume Tim Burton. El a crezut ca un Batman care ucide si arunca in aer infractori / circari cu dinamita, i-ar da un aer gotic legendarului cavaler al noptii. In toata ignoranta lui, Tim Burton a reusit sa scape cu basma curata si sa si spele creierele unor obijnuiti spectatori. Dar nu si fanilor. Aceasta imagine obscura a cavalerului negru, atat de binecunoscuta pentru multi ani, poate fi data uitarii. Actiunea si spectacolul se muta in universul nostru, lasand in urma ceva ce a fost si nici ca va mai fi.

Daca The Dark Knight ar fi fost un rateu ca film, pot spune ca tot exceptional l-as fi considerat, doar pentru prestatia epica a unui actor care nu mai e. Din pacate sunt blocat in superlative la capitolul Heath Ledger, care a demonstrat ca daca chiar vrei sa iei un personaj iconic precum The Joker (cel mai versatil raufacator al tuturor timpurilor, nemesisul absolut al lui Batman), sa ii dai o alta viata prin interpretarea ta personala, atunci te inchizi o luna de zile intr-o camera de hotel, unde te apuci de experimente chimice, filozofice si psihologice si scoti din tine un joc actoricesc care in mod cert se va grava pe veci in memoria tuturor. Prin interpretarea aceasta neinfricata, Heath Ledger si-a asigurat nemurirea si a reusit sa ii faca pe indivizi precum Jack Nicholson si Tim Burton sa arate ca 2 glume proaste, 2 clovni obositi si constipati, 2 ofticosi mutilati si paralizati in fata acestui talent actoricesc divin, pe care cei 2 il scuipa in sec, cu gatul uscat.

Daca s-ar intocmi vreo definitie pentru perfectiune in materie de filme adaptate dupa benzi desenate, atunci The Dark Knight ar fi pe primul loc ca punct de referinta. Cutremurul de mare magnitudine pe care l-a declansat acest film dupa lansarea sa, distruge totul in calea lui. Orice rival, oficial sau mai neoficial, pe care l-ar fi avut acest film in vara aceasta, sau pana acum, zace intr-un sant, la o margine de drum, intr-o balta a propriei sale neputinte.

Personal, Batman Begins mi s-a parut foarte intunecat, dar The Dark Knight are un ton sumbru care nu inceteaza nici macar o clipa sa se faca vazut si auzit pe toata durata filmului, care este considerabil de lunga. The Dark Knight este o plimbare a lui Christopher Nolan si a fratelui sau Jonathan Nolan, prin aleile intunecate din Gotham. Dar ei nu petrec prea mult timp acolo. Iti arata toate partile rele, unde adevarul, justitia si dreptatea sunt niste aspecte invechite si estompate la fiecare cotitura. Iti mai arata ca pentru ei, o lume in care exista supereroi, este o lume care nu poate fi controlata, poate fi traita doar pe marginea prapastiei, este o sabie cu doua taisuri in care orice izbanda a binelui este un doar un episod de scurta durata.

De data aceasta Batman nu mai lupta singur impotriva crimei organizate. Gotham City are un nou cavaler alb, pe post de Fat-Frumos, Harvey Dent. Impreuna cu Batman si Gordon, Harvey Dent decide sa distruga coruptia din Gotham City atacand direct in inima crimei organizate. Ceea ce impresioneaza este naivitatea lui Bruce Wayne / Batman care spera ca intr-o zi, Gotham City, orasul care vesnic se destrama, nu va mai avea nevoie de cavalerul negru. In acelasi timp isi face aparitia Joker a carui reputatie este ignorata in detrimentul problemei mafiei. Filmul porneste de unde s-a terminat prima parte. Lucrurile s-au schimbat odata cu aparitia lui Batman. Mafia nu mai detine controlul ca inainte, iar multi dintre infractori sunt foarte reticenti ba chiar inspaimantati in a-si desfasura activitatea infractionala cand stiu ca la orice pas ar putea ateriza din cer, cosmarul nelegiutilor, omul liliac. Intrebarea este daca Batman este eroul de care are nevoie Gotham City? Raspunsul ar fi putut fi veni din partea lui Lois Lane intr-un articol intitulat: “Why Gotham City needs the Batman ?” dar de fapt ceea ce face Christopher Nolan este sa il transforme pe Batman in anti-eroul pe care Gotham City (adapost al crimei si coruptiei), il merita. Metodele lui neconventionale simplifica totul pentru a obtine ceea ce are nevoie. Actionand in afara legii, isi bate infractorii fara mila, le rupe oasele fara sa stea pe ganduri, recurgand chiar la rapire pentru a face dreptate. Dar in acelasi timp, Batman este manipulat in asa maniera incat prin actiunile lui sale, devine sidekick-ul lui Joker: “You didn’t disappoint me. You let Harvey take your place. That’s cold, even for a guy like me!”

Filmul face dreptate titlului. Speranta este futila in fata acestui agent al haosului care practica anarhismul ca divertisment. Jocul sau diabolic personal il are in vizor pe Batman ca singur jucator, restul de “pioni” fiind necesari pentru a-si duce pana la capat toate planurile. Relatia dintre Joker si Batman poate fi descrisa asemenea unei dragoste nebune. “Kill you? I don’t want to kill you! What would I do without you? Go back to ripping off mob dealers? No, no, you… you complete me.” Ca material pentru ilustrarea acestei relatii s-au utilizat benzi desenate precum: “Batman: The Killing Joke” si “Arkham Asylum: A Serious House on Serious Earth”. Cei 2 sunt destinati sa se lupte. Rau absolut cu moralul absolut : “I think you and I are destined to do this forever.”

Joker reprezinta natura umana degradata, omul in postura de creatura demonica, omul care inspaimanta si induce frica nu numai prin aspectul sau, dar si prin prezenta sa viscerala. Cicatricele murdare de machiaj, dintii murdari si limba care tot timpul linge buzele si iese la vedere asemeni unui sarpe atatat. El nu are nici un scop, nu se lupta pentru nimic, nu razbuna pe nimeni si nu este prezentat ca o suma a unor nedreptati care i-au fost aplicate. Nu. Joker este raul absolut care nu necesita un motiv abscons sau un accident tragic (chiar are mai multe povesti pentru cum a ajuns sa aibe cicatricele sale) care sa justifice natura sa. Mesajele sale sunt clare (adica incendiaza masina de pompieri), este rau prin definitie si tot ceea ce face i se pare natural si placut, savurand toate ororile comise printr-un sadism iesit din comun. Este maniacul perfect cu zambetul de inmormantare, care iti inneaca cu usurinta din gatlej orice urma de rictus, si acela de nervozitate. “This town deserves a better class of criminals.” Joker este acel criminal, iar The Dark Knight este filmul care deschide calea cu aceasta noua generatie de personaje negative memorabile. Asta nu este decat un alt merit pentru care trebuie aplaudat Christopher Nolan. Personajele lui sunt atat de complexe si bine definite (in scris dar si in imagine) incat ridica stacheta pentru viitorii cineasti.

Desi este “angajat” de catre mafie sa scape de Batman, Joker pare a fi doar un animal care scapa de sub control, cainele turbat care distruge totul in calea lui si e dispus sa comita orice atrocitate pentru a-l scoate la iveala pe Batman. Inclusiv sa-i omoare pe Harvey Dent, pe Gordon si chiar si pe Rachel. In jocul lui Joker, Batman nu isi depaseste conditia de marioneta. Joker nu poate fi intimidat, nu are nimic de pierdut, iar celebrul interogatoriu cu Joker, nu este decat o alta capcana in care Batman se arunca cu capul inainte. Planurile lui Joker se materializeaza, dand nastere unui nou personaj negativ, legendarul Harvey 2 Face. Cavalerul alb care, impins spre nebunie si “ajutat” putin de Joker, pierde tot. Personalitatea, jumatate de fata si pe Rachel. Dent trece de la viata publica, imbracand hainele unui Anton Chigurh (No Country for Old Men) cu un aspect totusi mult mai “placut”, mai crud si mai socant, lasand totul in seama norocului fiecaruia.

Christian Bale, acest actor care “trebuie angajat in caz ca vrei sa revitalizezi o veche franchiza” (vezi Terminator, sper ca nu si Robocop) se prezinta inca odata onorabil la datorie, dandu-i viata eroului care de fiecare data cand isi deschide aripile si zboara, lasa impresia unei dorinte arzatoare dar si a neputintei de a cuprinde intreg orasul Gotham pentru a-l salva. Indiferent daca personajul lui nu este explorat atat de mult ca in prima parte, si pare cumva ca in duel cu Joker, este oarecum coborat la nivel de personaj secundar, de data aceasta Bruce Wayne se loveste violent de demonii lui, care nu mai sunt atat de inofensivi. Cosmarurile lui acum poarta haine mov, machiaj infricosator si totul e lasat in soarta unei monezi.

Acest film este cu siguranta cel mai non supererou film care s-a facut pana la ora actuala. Spun asta pentru ca tot ceea ce vezi este tangibil, palpabil. Nici o miscare regizorala n-a fost atat de autentica. Urmaririle prin tunel, batpod-ul si toate cascadoriile arata ca totul se petrece in lumea reala, in strada, nu intr-un computer. Si chiar daca este greu de crezut, The Dark Knight devine acel ring in care raul si binele, intalnindu-se, se asteapta sa se ia la bataie. In schimb cele 2 forte centrifuge danseaza pe o muzica macabra, care canta omenirii in esenta despre conditia umana. Oricat de subiectiv ar fi tratamentul aplicat acestui film, nu trebuie ignorat faptul ca e greu sa nu apreciezi un film, care intentionat face loc unei scene, in silencio stampa, in care ai un print-clovn al crimei, care atarna jumatate afara pe geamul unei masini de politie furata, razand si revigorandu-se in bataia vantului si a luminilor unui oras care ii apartine in totalitate. Axa dramatica a acestui film se inclina in directia eroului care gaseste forta de a se sacrifica si a deveni gardianul tacut, protectorul de veghe, un cavaler intunecat.

Poze The Dark Knight

Poze Cavalerul negru - The Dark Knight Poze Cavalerul negru - The Dark Knight Poze Cavalerul negru - The Dark Knight Poze Cavalerul negru - The Dark Knight

Trailer The Dark Knight

Subtitrare The Dark Knight

Alte filme:

  1. The Losers (2010)
  2. Faster (2010)
  3. Pour Elle (2008)
  4. Inside Man (2006)