Filme 2009 - The Final Destination (2009)

final

Nota mea:

“ – There are tons of articles about people that had a premonition about a disaster. They saved themselves… And then they died!”

– Ok, so people died. So what?

– Every survivor died! In the precise order they were meant to die in the accident.”

“Final Destination 4” e aici! Cu acelasi scenariu si acelasi apetit pentru morti violente dar spectaculoase. Nu ne putem minti pe noi insine! Ne place sa cautam si poate, cu putin noroc, sa descoperim o “eticheta” pe care sa i-o punem mortii.

Inca de mic stiu ca unul dintre talentele fatise ale unui viitor actor este acela de a deceda cat mai veridic pe ecran (minunate filmele copilariei cand unul din personaje era impuscat si se chinuia de mama focului sa-si dea duhul. Cand credeai ca in sfarsit a murit, se ridica, se mai tara cativa metri, dupa care… poc, iar jos. Iar daca regizorul sau scenaristul erau cu adevarat indrazneti se mai repeta un pic imaginea descrisa mai sus); asa ca… de ce sa nu privim partea a patra a unei francize care speculeaza intocmai ceea ce cunoastem deja.

Pe deasupra, “Destinatie Finala 4” reuseste ceea ce nu a reusit o alta “epopee” moderna, “Saw”, si anume sa mentina un standard. Adica am vazut primele doua parti, am inteles cum sta treaba (toti mor dupa ce in prealabil sunt salvati datorita unei previzuni) si ne-a placut. Al treilea episod a fost mai mult de umplutura. Iar aceasta ultima aparitie se intoarce mai mult spre Final Destination 2, fiind colorat, plin de actiune si de… mecansime ale aleia cu coasa.

Bineinteles, avem iar grupul de tineri obisnuit, cu baiatul linistit, aici, pe numele sau Nick, care isi salveaza cei trei prieteni plus cativa straini de un accident major pe o pista NASCAR. Nu ca nu ne-am fi asteptat la asa ceva, doar am vazut cu totii trailerul. Mi-a placut insa ca se revine cu succes la conceperea unor accidente credibile. Acestui fapt i se datoreaza impresia buna pe care mi-a lasat-o “The Final Destination”. Micile evenimente ce preded fiecare accident par a se putea regasi in viata de zi cu zi. De la apa care curge peste cabluri electrice, la explozii provocate de scurgeri de combustibili, sau de la masinile ale caror comenzi nu ne mai asculta pana la scurgerea unei piscine care ne atrage in adancuri, toate par “de acolo”. Asa ca pregatiti-va pentru un regal de accidente.

Filmul reprezinta o avalansa de astfel de situatii, de altfel singurul mod de a te tine atent. Ca spectator nu poti decat sa te intrebi cine va fi urmatorul pe lista victimelor si cum va muri. Nu ne surprinde astfel faptul ca se folosesc ventilatoare, monezi, pietre etc. care la o adiere de vant pun in miscare tot felul de lucruri, cele care duc la capat “treaba murdara”. M-a incantat explozia paralela din filmul 3D pe care-l privesc personajele pe final si explozia reala. Stiti voi spectatorii, cand vi se pare ca focul iese din ecran… chiar se intampla.

De asemenea tin sa amintesc o alta scena care mi s-a parut intemeiata. Cea a scarii rulante. Nu stiu de ce, intotdeauna am avut temeri cand am urcat pe asa ceva. Parca simteam ca ma va prinde la capat si imi va zdrobi picioarele. Nu s-a intamplat pana acum, insa, oricum, voi fi atent sa nu-mi prind sireturile pe acolo. Iar daca ai scapat dupa ce ti-ai scos siretul, sa nu crezi ca s-a terminat!

Asadar, surprinzator sau nu, filmul mi-a placut. Da, e comerical! Da, e previzibil, stiam (si eu, si voi) ca nu vor scapa, pentru ca, vedeti voi, nu prea putem pacali moartea. Cu toate acestea “The Final Destination” te tine atent pe tot parcursul filmului, si oricat de “critic” ai fi nu poti spune ca nu te-a speriat un pic. Cat sa fi mai atent cu paharul de apa pe langa electronice, sa zicem!

Poze The Final Destination