Filme 2009 - The Fourth Kind (2009)

The-Fourth-Kind

Nota mea:

I am GOD!

Incep rapid prin a-i incuraja pe iubitorii filmelor de groaza sa nu ocoleasca aceasta pelicula. De ce? Pentru ca este diferit – nu tu galeti de sange, mate si alte maruntaie. Mai mult, va dau prima veste buna, daca v-a placut “Paranormal Activity” aveti toate sansele sa indragiti si acest film. Totusi, trebuie sa recunosc, starea de teama nu se dezvolta la acelasi nivel, sentimentul e insa unul apropiat. A doua veste buna, “The Fourth Kind” este realizat mai “profesionist” decat filmul amintit anterior, reusind astfel sa nu-i alunge pe hateri, oamenii care parasesc prematur vizionarea din cauza unei preconceptii (in cazul “Activitatii Paranormale” motivul a fost filmarea cu o singura camera). Da, cele doua filme, independente unul de celalalt, se aseamana in multe privinte, asta nu inseamna ca daca l-ai vazut pe unul si nu ti-a placut trebuie sa te feresti de celalalt.

Daca in “Paranormal Activity” totul era filmat de catre personaje, lucru care i-a derutat pe multi cinefili si i-a facut sa creada in autenticitatea povestii, in cazul “The Fourth Kind” ni se transmite din primul moment ca tot ce urmeaza sa vedem este inspirat dintr-un caz real. Mai mult, pentru a dovedi spusele, pe langa jocul obisnuit al actorilor sunt introduse dese inserturi cu filmari reale “de la fata locului”. Tocmai acest amestec da o savoare extraordinara. Pot sa declar ca, dupa ce genericul de final s-a sfarsit, am ramas blocat cateva minute pe intrebarea: “Chiar exista extraterestrii?”.

Povestea incepe undeva in 2002 cu Abbey Tyler, personajul principal, acordand un inteviu despre ceea ce pare a fi un sir de intamplari ce nu pot fi explicate. Doamna, serios afectata de ceea ce a trait, atat psihic cat si fizic, incearca sa ne redea amanuntit ceea a adus-o in aceasta stare. Astfel facem un salt inapoi in timp, pana in anul 2000, rolul lui Abbey in aceasta perioada fiind jucat de Milla Jovovich. Nu trece mult si intram in mijlocul evenimentelor. Abbey, proaspat vaduva dupa ce sotul i-a fost ucis chiar in propria casa, incearca sa rezolve enigma deselor disparitii din orasul in care locuieste (Nome, Alaska).

Ajutata fiind de meseria pe care o practica, psiholog, ea afla diverse amanunte care, puse cap la cap, duc spre o concluzie de necrezut. Pacientii ei, toti suferind de tulburari ale somnului, isi amintesc sub hipnoza ca au fost rapiti din casele lor de niste fiinte oribile. Totul pare a avea legatura cu moartea sotului, fapt ce o incurajeaja pe femeie sa continue sapaturile. Ancheta externa pe care o face dr. Tyler are insa un rezultat neasteptat – atrage acele creaturi in casa sa. Tensiunea atinge cote alarmante cand femeia este la randul ei rapita. Insa nimic nu se poate comapara cu o alta pierdere la care este supusa femeia. Fetita acesteaia, Ashley, este rapita la randul ei dar nu mai este adusa niciodata in casa parinteasca. Lupta oarba a femeii de a-si recupera fiica, indiferent de amenintari, atinge spectatorul si il face sa o urmeze in aceasta lupta contra necunoscutului. Acum mergeti si vedeti-l!

A se citi doar dupa ce l-ati vazut!!!

Dupa ce filmul se termina lumea se ridica satisfacuta. Da, suntem incurajati sa credem ceea ce dorim. Insa altceva doream sa va transmit. Chiar daca filmul reuseste sa provoace fiorii necesari unei experiente deosebite, cautarile ulterioare pe internet aveau sa-mi dovedeasca faptul ca regizorul si scenograful Olatunde Osunsanmi a imaginat povestea respectiva. Iar daca totul nu este decat o farsa bine gandita, “The Fourth Kind” aluneca rapid de pe piedestal. Nu ma intelegeti gresit, filmul nu e rau, dar cateodata e bine sa spui precum Mulder: “I want to believe!”.

Poze The Fourth Kind