hobb

Nota mea: **********

Am urmărit cu sufletul la gură trilogia “Lord of the Rings” la începutul anilor 2000 și am fost fascinată, ca mulți alții, de lumea imaginată de J.R.R. Tolkien și transpusă pe marile ecrane de Peter Jackson, omul care a revoluționat cinematografia în materie de efecte speciale și a adus genul fantasy în preferințele publicului larg. Lord of the Rings: The Return of the King este primul film din acest gen care a fost distins cu premiul Oscar, în condițiile în care Academia Americană de Film nu mai acordase titlul de Cel mai bun film unei asemenea producții.  The Hobbit: An Unexpected Journey face o întoarcere spectaculoasă în lumea fantastică din Pământul de Mijloc și construiește un pod de legătură cu trilogia Lord of The Rings, de o amploare mai mică, din cauza materialului sursă, dar de o intensitate extraordinară. Eu l-am văzut ieri în format normal de 24 cadre pe secundă (în București rulează și în formatul original de 48 de cadre pe secundă, despre care Peter Jackson a spus că oferă o claritate mult mai mare a imaginilor) și am ieșit cu un entuziasm debordant de la proiecție.

Prima greșeală pe care mulți cinefili o vor face atunci când merg să vadă prima parte a trilogiei “The Hobbit” este că vor compara filmul cu seria “Lord of the Rings”.  Însă “An Unexpected Journey” este un film care trebuie luat separat, ca un alt întreg, un fel de preludiu la ceea ce a ajuns să fie una dintre cele mai de succes trilogii ale tuturor timpurilor.  Să nu uităm că are la bază o carte pentru copii de aproximativ 300 de pagini, publicată în 1937, care a fost revizuită de Tolkien atunci când, după mai mulți ani, a început să scrie Stăpânul Inelelor. Completările din apendicele romanului final – “The Return of the King”, i-au dat lui Jackson suficient material pentru a elabora 3 filme,  din care aflăm în detaliu cum a ajuns Bilbo Baggins în posesia Inelului Puterii și ce aventură avea să-i schimbe viața pentru todeauna .  Ne-a fost dor de Pământul de Miljoc reprezentat de peisajele idilice din Noua Zeelandă și de o nouă aventură cu un hobbit pe care abia am apucat să-l cunoaștem în “Fellowship of the Ring”.

Cu 60 de ani înainte de evenimentele din “Lord of The Rings”, când hobbit-ului Frodo a pornit în aventura vieții lui, unchiul său, Bilbo Baggins, a cărui variantă din tinerețe este interpretată de talentatul Martin Freeman, avea să fie vizitat și el de înțeleptul Gandalf cel Gri, care i-a încredințat o misiune ce părea mult prea mare pentru o ființă atât de mică.  Vrăjitorul pe care Bilbo și-l amintea din copilărie pentru spectacolele de artificii pe care le oferea în Comitat, este foarte încrezător că, o ființă mică precum un hobbit ar putea învinge imensa forță malefică reprezentată de dragonul Smaug. Dar, până la bătălia finală, în drumul lui Bilbo vor apărea o mulțime de alte obstacole, pe care le depășește cu ajutorul lui Gandalf, interpretat de neschimbatul Ian McKellen, al elfilor Elrond și Galadriel, pe care îi vizitează în Rivendell și, cel mai important, al celor 13 gnomi care îi bat la ușă pe nepoftită masă.

Cu mici modificări și dezvoltări ale unor secvențe din romanul care stă la baza filmului, An Unexpected Journey începe mai lent, dar cu imagini spectaculoase care stabilesc din start legătura cu LOTR.   Îi revedem pe Elijah Wood și pe Ian Holm într-o secvență de la începutul Frăției inelelor, în care Bilbo cel bătrân scrie în jurnalul său cum a ajuns el să pornească într-o călătorie de neuitat, în care promite să îl ajute pe Thorin (Richard Armitage) – căpetenia gnomilor – să devină din nou rege în Erebor/Muntele Singuratic. Firosul dragon Smaug, atras de abundența aurului din regat , a pus stăpânire peste Erebor, lăsându-i pe gnomi fără casă și transformându-i din popor prosper, în popor nomad.

După un scurt istoric, în care ne este dat să îl vedem pe elful Thranduil, tatăl lui Legolas, filmul începe să îi introducă într-un ton foarte comic cei 12 gnomi: Fili, Kili, Oin, Gloin, Bifur, Bofur, Bombur, Dori, Nori, Dwalin, Balin, Dain, Nain conduși de Thorin Scut de Stejar, care, îndrumați de Gandalf la casa lui Bilbo, îi cer acestuia să joace un rol cheie în misiunea lor. Pe ritmuri de vase și tacâmuri aruncate într-un joc alert al gnomilor, spre disperarea lui Bilbo, între personaje începe să se formeze o conexiune care va fi vitală pentru următoarele două filme. De aici începe și inițierea hobbit-ului iubitor de comoditate și mâncare bună, care nu și-ar fi închipuit niciodată că poate avea stofă de erou.

Piesa cântată de gnomi în trailer, care, mie cel puțin mi-a dat fiori, mi-a rămas în minte și după ce am ieșit din sala de cinema și o ascult chiar și acum pe repeat, pe măsură ce scriu aceste rânduri. Pentru că mă inspiră și pentru că mi-a inundat simțurile și m-a făcut să trăiesc și mai intens scenele pe care le-a acompaniat în film. Howard Shore, același compozitor care a luat 3 premii Oscar pentru LOTR a reușit să dea filmului același aer epic, de data aceasta cu mai multe influențe celtice.  Muzica, efectele speciale, peisajele spectaculoase, machiajele cu aspect foarte natural, goblinii, trolii și orcii creați pe calculator au fost ingredientele care m-au teleportat din nou în lumea pe care am descoperit-o prima oară în 2001.

A fost o încântare să-l revăd pe Gandalf, de care mi-era tare dor, m-am obișnuit foarte repede cu Martin Freeman în rolul micului hobbit pus pe fapte mari și m-a amuzat tare mult vrăjitorul-veterinar Radagast the Brown (Sylvester McCoy), cu a lui caleașcă mânată de iepurași, însă cel care mi-a furat cu adevărat privirea a fost Richard Armitage în rolul lui Thorin, un adevărat conducător, care transmite în interpretarea lui o putere extraordinară. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de aparențe , pentru că mărimea nu contează deloc în acest film și nu diminuează cu nimic curajul și determinarea care îi caracterizează pe protagoniștii poveștii. Un alt moment care mi-a  încântat privirea a fost scena în care Bilbo Baggins îl întâlnește pe Gollum și găsește din întâmplare Inelul Puterii.  Andy Serkis, nașul tehnologiei motion-capture însuflețește din nou ființa cu dublă personalitate, a cărui înfățisare este vizibil îmbunătățită de evoluția tehnologică. Întreg filmul de altfel este un spectacol vizual făcut posibil de experții în efecte de la Weta Digital  – studio fondat de Peter Jackson și apreciat de peste 15 ani pentru imaginile incredibile create în filme ca Avatar, King Kong, seria X-Men sau The Avengers.

Având la dispoziție puține pagini scrise, în aproape 3 ore, “The Hobbit” pune foarte mult accent pe detalii și livrează o mulțime de scene în care tensiunea este menținută îndelung la cote maxime. Tresari în fața amenințării trolilor, îți acoperi ochii în fața abominabililor goblini, te cutremuri când îi zărești pe uriașii de piatră și te ferești de colții ascuțiți ai warg-ilor (lupi mari și fioroși conduși de orci). Moartea pândește la fiecare pas și forțe tot mai întunecate și mai periculoase își lasă așteptată apariția în partea a doua, pe care o vom vedea la cinema peste exact un an.  Nu vă lăsați înșelați de recenzii negative și de fani nemulțumiți, pentru că “The Hobbit” nu a fost lansat să concureze cu “Lord of the Rings”, ci are energia lui proprie, pornește de la zero și construiește mai încet, dar sigur, un climax spectaculos.

Trailer The Hobbit: An Unexpected Journey

Poze The Hobbit: An Unexpected Journey

Poze Hobbitul: O Calatorie Neasteptata - The Hobbit: An Unexpected Journey Poze Hobbitul: O Calatorie Neasteptata - The Hobbit: An Unexpected Journey Poze Hobbitul: O Calatorie Neasteptata - The Hobbit: An Unexpected Journey Poze Hobbitul: O Calatorie Neasteptata - The Hobbit: An Unexpected Journey Poze Hobbitul: O Calatorie Neasteptata - The Hobbit: An Unexpected Journey

No related posts.