Nota mea:

Misoginii care spun ca femeile si filmele de actiune sunt ca apa si uleiul sunt invitati sa nu citeasca, respectiv sa nu vada filmul, sau sa-l vada dar sa sara peste bucata de generic unde scrie numele regizorului. Asta pentru ca este vorba, de fapt, de o regizoare, Kathryn Bigelow, protejata lui James Cameron, cu mare potential in ceea ce priveste filmele de actiune. Cu pelicule precum Point Break (Patrick Swayze, Keanu Reeves) sau Strange Days (Ralph Fiennes, Juliette Lewis), Bigelow sparge mitul dovedind ca prin venele actiunii si razboiului nu curge neaparat testosteron.
Filmul este realizat asemeni unui reportaj, cu un aer foarte realist, asemeni unui studiu de caz, bucurandu-ma ca vad in sfarsit un film american fara americanisme. N-a fost sa fie chiar asa, intrucat constructia personajului William James a tinut sus steagul american prin nonconformismul si rebeliunea tipica personajelor hollywood-iene, insa nici nu pot sa critic la modul serios acest lucru. Actiunea se desfasoara in Irak si urmareste o echipa specializata in dezamorsarea bombelor intr-un oras in care pericolul pandeste de oriunde, in care lipseste cu desavarsire notiunea de securitate iar siguranta vietii pare a depinde mai degraba de noroc sau conjunctura decat de tehnici armate sau reguli de procedura. Sergentul William James face nota discordanta printre colegii lui subordonati, prin atitudinea indiferenta in fata mortii, prin maniera periculoasa si cumva relaxata in care dezamorseaza bombele, punandu-si colegii in pericol si prin incursiunea in adancimea vietii sale personale. Morala filmului nu este una politica,  ci una morala. Pana la urma situatia este scapata de sub control. Pana la urma, razboiul creeaza dependenta pentru state si pentru James deopotriva. Dependenta de pericol, de nesiguranta, de violenta, de gloante, de bombe, luate de James ca un joc. De fapt, nimeni nu mentine pacea niciunde, ci se straduiesc sa se mentina pe sine in viata.
Filmul aduce in lumina o serie de scene care iti taie respiratia, filmate intr-un mod cu totul atipic pentru Hollywood, asemeni unui documentar dramatic, cu camera in mana, fara artificiile si floricelele pe care v-ati obisnuit sa le vedeti de regula in filmele de gen. Regizorul acorda o atentie deosebita pentru detalii, atat la capitolul imagine, cat si sunet. Senzatia oferita este de filmare la locul faptei, live, sporind veridicitatea si dramatismul. Desi prezinta practic acelasi lucru timp de doua ore, fara sa respecte momentele subiectului clasice (cu o desfasurare a actiunii si punct culminant), are meritul de a intretine o tensiune care te prinde si nu te lasa sa te plictisesti.
Printre numele mari perindate pe la distributie amintesc de Ralph Fiennes si Guy Pierce. Nu avem privilegiul de a-l vedea prea mult pe Fiennes din motive obiective stiute numai de regizoare, insa aparitia sa in astfel de filme nu este una inedita si nemaintalnita. Bigelow a mai colaborat cu Fiennes la filmul Strange Days, unde acesta din urma a detinut rolul principal.
In principiu, ca in mai toate abordarile acestui subiect, razboiul nu este vazut ca salvator, ca aducator de bine si de pace ulterioara, ci ca haos. Este razboi la toate nivelurile, inclusiv interior, psihologic. Nu e rau deloc, de fapt sunt de parere ca nu exista film despre razboi care sa fie prost, intrucat resursele dramatice ale acestui subiect sunt practic inepuizabile. A, si inca un amanunt care mi-a placut: nu exista notiunea de spoiler in filmul asta.

Poze The Hurt Locker

Trailer The Hurt Locker

Subtitrare The Hurt Locker

Alte filme:

1. International Trailer – Centurion (2010)
2. Feature Trailer – The Road (2009)
3. Daybreakers (2009)
4. Ninja Assassin (2009)