Filme 2011 - The Incredible Hulk (2008)

The Incredible Hulk

Nota mea:

HULK SMAAAAAAASH!

In sfarsit un film cu o paleta accentuata verde care nu are nimic ECOlogic in el.

Voi mentiona din capul locului ca incredibilul HULK, care desi il consider destul de bunicel este de fapt un act de pruncucidere. Vinovatii ? MARVEL STUDIOS - care dupa ce i-au cerut lui Ang Lee sa faca un film bazat pe benzi desenate cu acest Frankenstein modern, isi omoara efectiv “primul copil verde” din lista de super-eroi adaptati si ecranizati. Nu numai ca Ang Lee si-a facut mai mult decat datoria dar a reusit sa reproduca pana la cel mai mic detaliu un film care pare copiat pagina cu pagina dintr-o revista cu benzi desenate. In primul rand ai split-screens, picture-in-picture, close-ups care te transpun in fata ecranului cu senzatia de rasfoire vizuala a unui nou episod din povestea lui Hulk. Apoi ai si faimosul “accident” prin care omul de stiinta Bruce Banner se transforma in acest leviatan verde. Astea sunt inca cateva din punctele bifate in agenda oricarui regizor care ar incerca sa redea o cat mai naturala adaptare a unor benzi desenate. Rezultatul totusi s-a dovedit a nu fi pe placul … cui ? Nimanui, aparent. Mie unul, recunosc ca mi-a placut. Adevarul e ca nu toata lumea citeste benzi desenate dar vor sa vada un film cu un Frankenstein verde.

Nu pot sa fiu subiectiv aici si sa ma dau de partea lui Ang Lee sau de partea Louis Leterrier pentru ca mi-au placut ce-au facut amandoi. Acesta din urma, din 2008, intitulat THE INCREDIBLE HULK, incepe intr-un haos total cu un montaj agitat cu 500 cai putere, in 5 viteze, in plina forta care incearca sa explice ce s-a intamplat de fapt. Sinopsis in cadre la kilogram. Accidentul nu mai este asa accident pentru ca Bruce Banner aparent testeaza pe el acest ser pentru super-soldati. In versiunea lui Ang Lee, Bruce Banner cauta un leac pentru omenire cu ajutorul razelor gamma. Deci deja nu mai avem nici un fel de temelie de film adaptat dupa benzi desenate. Deja avem thriller cu tente horror. Versiunea recenta din 2008 care este scrisa si de Edward Norton (dar nu si acreditata) are mai mult suflet. Spun asta pentru ca nu se pune accent pe ceea ce se asteapta lumea cand se duce la cinema sa vada un film cu behemot verde – bataie, scandal de proportii, dezastre si multe, multe scene cgi care mai de care sofisticate. Nu ne pasa ce se intampla, de fapt sunt foarte sigur ca prima jumatate de ora va fi considerata foarte lunga si plictisitoare dar practic acolo, trebuie inteles ca filmul incepe sa-si faca datoria. Sa intre bine in miezul problemei, sa explice, sa ne arate, sa ne povesteasca. La fel ca in filmul din 2003, acesta este si el bine pregatit si abordeaza atat traumele psihice (meditatiile lui Bruce si tentativa lui se a stapani furia care descatuseaza fiara) dar si traumele fizice (tot ceea ce nu poate stapani declanseaza o reactie in lant de distrugeri in masa in care atat el cat si cei din jurul lui au de suferit).

“Don’t make me angry … You wouldn’t like me when i’m angry!” Dar din pacate Incredibilul Hulk se impiedica rau de tot si devine mult prea serios incat sa fie trecut cu vederea. Cu totii stim ca mania, furia si ura care zace in Bruce Banner este cea care da viata pana la urma acestui monstru. Insa acest film lasa de inteles ca orice fel de excitare poate declansa un nou episod “verde”. Mai intai era mania, acum si excitarea sexuala ? Deci pauza si de la capat. Pentru revitalizarea unui personaj, iconic pana la urma, nu este nevoie sa-l faci sexual handicapat. Jennifer Connelly in 2003 nu pot sa spun ca a facut rolul vietii ei. Pana la urma acest suport moral feminin nu necesita mare efort, dar Liv Tyler vine cu o doza mare de feminitate si acalmie ideala pentru rolul lui Betty Ross – singura care surprinde orice urma de senzitivitate din partea lui HULK.

Imbranciti si impiedicati inaintam incet si nu prea mult in film. Toti il cauta, toti il vor pentru experimente. Intra in scena Tim Roth, care este racolat pentru misiunea cea mai grea. Sa il prinda pe Bruce Banner. Numai ca el nu stie de cealalta minunata personalitate a doctorului “Jeckyl” – un Mr. Hyde verde, impunator ca un aisberg. Pana la urma se voluntariaza pentru un upgrade cu un ser de super-soldat (daca il aveau, de ce il mai urmareau pe Bruce ?) care in amestec cu experienta sa militara ar fi de ajuns sa il prinda pe HULK. Solutie gresita. COMPUTER SAYS NO. Spre final, se instaleaza comod cel mai simplist si previzibil final. In timp ce “Frankenstein” incearca sa scape de “blestemul” sau cu ajutorul unui doctor sarit de pe fix, Tim Roth isi doreste din ce in ce mai multa putere. Dupa numeroase dialoguri “stiintifice”, Bruce Banner reuseste cumva sa scape de Hulk, dar Blonsky (Tim Roth) serveste un mic cocktail cu solutie gama si se cam transforma in ceva la fel de mare. In comparatie cu Hulk care are un oarecare farmec, Blonsky a.k.a Abomination e chiar la antipod.

Confruntarea finala dintre Abomination si Hulk nu poate fi descrisa decat ca o ciocnire a titanilor, o masa plina de mancare care cade din farfurii si ajunge la toata lumea sa se indoape si sa dea si pe langa si pe jos. Orice contact cu filmul este anihilat odata ce Betty se situeaza pe postul de damsel in distress, inlaturand astfel orice personaj real din cadru, lasand loc liber unei unui showdown de scene cgi din care nu se poate distinge mare lucru. Se stropeste cu putin sirop dulce pentru ca Hulk nu poate permite ca Betty sa pateasca ceva, el isi canalizeaza toata mania in forta si iar nu se intelege nimic din film si am terminat inca 2 ore de film.

Ang Lee pe primul loc ? In mod cert. Din urma Louis Leterrier, dar asta nu inseamna ca am luat partea.

Poze The Incredible Hulk