The Men Who Stare at Goats (2009)
Comedie, Razboi January 26th. 2010, 7:15pm
Nota mea: 









What you’re saying is that… you are a… psychic spy?!
Americanii au o vorba mult uzitata, “No guts, no glory”. Expresia se lipeste excelent pe “The Men Who Stare at Goats”, povestea traznita a unor pseudospioni de pe la ei. Poate datorita acestor cuvinte producatorii au hotarat sa transmita extrem de infipt, dar cu atat mai ironic, un mesaj catre populatie – “Guvernul e langa voi si face orice pentru a va proteja!”. Ca o face intr-un mod nestiut, nevazut, nesimtit (luati-o voi cum vreti) asta e cu atat mai bine. De ce? Pentru ca daca ar fi fatis s-ar ridica americanii pe varful degetelor de la picioare si ar cere demiterea celor de sus, cei care iau cele mai hilare decizii din lume.
Nimeni nu doreste sa stie ca armata, institutie de baza care trebuie sa le asigure integritatea, foloseste sfaturi pretioase de la personaje inzestrate miraculos cu al “n”-spelea simt. Cel putin nu oficial. Ati face totusi bine sa credeti ca astfel de programe inca ruleaza peste tot in lume. Exista acolo undeva un nene inchis intr-o camera care se concentreaza pana se face portocaliu urmand a simti care este urmatoarea tasta pe care voi apasa. SPACE.
Bine, recunosc, conform titlului acestei productii, curajos si inspirat, am decis sa fac o introducere usor anapoda, introducere care ar putea fi inteleasa deplin dupa vizionare. Ceilalti, care incearca sa gaseasca intelesuri ascunse in randurile de mai sus… opriti-va, nu e nimic mai mult decat pare.
Asadar, ceea ce trebuie sa retineti este ca “No guts, no glory” este preluat de regizorul Grant Heslov si transformat stralucit in “No goats, no glory”. Poate daca as fi citit intai cartea lui Jon Ronson, cea care a stat la baza filmului, as fi spus despre autor ca este miezul din Fanta. Ma abtin insa, scriitorul fiind unul dintre cei care au trait o poveste asemantoare celei prezentate (nu a inventat nimic, doar a redat ceea ce stia deja); regizorul are meritul pentru viziune.
Spuneam stralucit pentru ca Heslov investeste cu nemasurata incredere in George Clooney si personajul acestuia, Lyn Cassady, acel spion de care va aminteam mai sus, omul care merita pe deplin toata atentia filmului. Cassady este soldatul cu puteri de neinteles care poate afla ce pregatesc “dusmanii”, sa sparga nori, sa transfere idei proprii in capul interlocutorilor, sa opreasca inima unei capre doar gandindu-se la acest lucru. Totul in urma unei pregatiri de fier aplicata de libertinul Bill Django (Jeff Bridges). Nu e insa super-om, in ciuda calitatilor pe care le dovedeste (vezi accidentele din desert).
Filmul este o bariera intre fictiune si realitate care trebuie neaparat trecuta. Va veti intreba tot timpul daca Clooney si al sau personaj este ceea ce pare a fi. Prezenta unui companion in persoana lui Bob (Ewan McGregor) este necesara doar pentru a-l preamari. Cassady nu se da in laturi si escaladeaza plin de curaj catre al “patrulea perete”, pe care, fara multa osteneala, il depaseste reusind astfel sa ne atinga la sentiment. Da, atat de puternic ne atrage spionul mustacios. Gustul usor dulceag de la final nu ti-l poate da decat o pelicula speciala. Vi-l recomand cu caldura. Veti descoperi o lume aparte.
Poze The Men Who Stare at Goats
Trailer The Men Who Stare at Goats
Subtitrare The Men Who Stare at Goats
No related posts.










January 27th, 2010 at 10:25 am
Asta-i film de 7.5 ? Valeu !
Cu nota mea (cu indulgenta ,din respect pt actori): 2.5 face zece, care-i si intrece !
January 31st, 2010 at 6:51 pm
Din punctul meu de vedere fiecare poate se se axeze pe latura care ii convine din acest film: cea comica si care are legatura cu multitudinea de tampenii pe care sunt dispusi sa o faca cei din us army pentru a nu ramane in spatele rusilor sau cea dramatica,a unor oameni mai “ciudati” care nu se pot adapta epocii in care traiesc si care incearca sa-si urmeze visul, pacifist de altfel cai ei provin din perioada “flower power”.Asa ca pentru partea comica tot un 7-7,5 dar pentru cea dramatica un 8,5-9.
July 10th, 2010 at 1:44 am
Da.
La a doua jumatate nu am mai fost constienta, nu imi aduc aminte cum s-a terminat. Dar de ce nu am fost constienta? A devenit filmul boring sau am adormit?
Au fost cateva momente funny. Nu mi-a placut rolul lui Spacey si nici al lui Ewan. De ce n-au pus actori necunoscuti? Oamenii astia au fost nascuti sa straluceasca, not to kiss ass rolul lui Clooney, care imi este incredibil de antipatic by the way, si m-am uitat la un film cu el doar datorita lui McGregor, si acum ceva vreme datorita lui Pitt si Irons, in ala mi-a placut de Clooney… intamplator.