Filme 2011 - The Mysteries of Pittsburgh (2008)

misterier

Nota mea:

“ – … and it was right after my mother died… and I was… I was scared… [...]

– I’m sorry about your mother.

– That’s ok! Probably wasn’t your fault! ”

Rawson Marshall Thurber este regizorul acestui greoi “The Mysteries of Pittsburgh”. Si scenarist (omul care a adaptat romanul scris de Michael Chabon). Omul are talent, nimic de zis, numai ca nu isi ridica opera la rangul pe care probabil il tintea. Da, e o drama, cu multe probleme de viata, cu finalul metaforico-placut care sa-i enerveze pe adeptii lui 1+1=2, si care se va pierde in negura (multimea) filmelor care se lanseaza pe banda rulanta.

Bun, trecand peste scrieri filozofice care nu fac bine unui blog de filme, revin la obisnuitele relatari. “The Mysteries of Pittsburgh” are in centru un trio, nu atat de teribil pe cat ne-am fi asteptat, doi baieti si o fata care se iubesc intre ei. Si la propriu si la figurat. Ce m-a deranjat pe mine? Faptul ca eroul filmului, Art (Jon Foster – “The Informers”), fiul unui gangster modern (Nick Nolte), pe care nu apucam sa-l vedem in actiune, este un papa-lapte modern, influentat peste masura de moartea prematura a mamei, pe cand avea vreo noua ani. Lucru care nu-l impiedica sa faca glume macabre (vezi replica din debut) cand incearca sa o cucereasca pe superba blonda Jane (Sienna Miller – “Interview”). Paranteza, Sienna e frumoasa de pici, de nu ma crezi vezi “Alfie”.

Nu ma deranjeaza atat de mult faptul ca e moale (pana la urma e barbat indeajuns incat sa i-o traga sefei lui (Mena Suvari) in toate colturile librariei unde lucreaza), cat modul in care ajunge la relatia interzisa cu Cleveland (Peter Sarsgaard – “In the Electric Mist”). Nu stiu cum sunt altii, dar daca eu am o relatie trecatoare cu una si incerc in acelasi timp sa o cuceresc pe alta, nu ma culc cu prietenul acesteia din urma. Lame!

Am trecut peste repulsia provocata de momentul respectiv si am ajuns cu greu, pentru ca ritmul poate fi catalogat cu usurinta “inert”, la singurul moment mai de Doamne ajuta al filmului, finalul epopeic, dar previzibil, cu moartea unuia dintre personaje pentru eliberarea eroului nostru din cochilia de baiat condus de tatal smecheras. Cam putin!

Nu este cine stie ce realizare, momentele metaforice cu visul din debut care-si gaseste rezolvarea pe final, de parca am fi in romanele lui Rebreanu, fiind intrecute ca atentie de topless-ul Siennei sau peisajele dragute. Un film pentru cei care iubesc excesiv dramele. Nu are suflu dar se doreste un bandaj pentru suflet. Esueaza. Atat!

Poze The Mysteries of Pittsburgh