Nota mea:

“X is the new Y” e o formula de regula folosita pentru a exprima foarte concis vreo schimbare in gusturi. Dar expresia nu e folosita doar pentru vreun produs sau altul, ci si pentru grupuri sociale diferentiate pe varsta, orientari sau asteptari.

Acesta e pariul dramei independente The new 20. “30 is the 20” e axioma propusa de regizorul/scenaristul Chris Mason Johnson, care cauta sa arate ca insecuritatea si exuberanta specifice varstei de 20 de ani sunt corecte si 10 ani mai tarziu. Doar ca la 30 de ani aceste doua trasaturi nu mai au farmecul post-adolescent, ci sunt surse de frustrare si mizantropism. Filmul e un “ensemble piece” care urmareste vietile mai multor new yorkezi tineri, fosti colegi de facultate, care ajunsi la 30 de ani sunt cam incapabili sa-si gestioneze maturitatea obtinuta (livrata) o data cu obtinerea diplomei si a unui job. Andrew si Julie formeaza un cuplu de bancheri de dinainte de prabusirea pietei de acum 2 ani. Andrew e frustrat ca Julie castiga mai mult ca el, nemultumire pe care el spera sa o rezolve dupa ce se vor casatori. Disperat sa-si creasca statutul, el intra in afaceri cu un bogatas cinic. Ben e gay si incearca sa-si gaseasca un amant pe net. Nu reuseste sa gaseasca altceva decat parteneri pasageri (nemultumiti de forma sa fizica); el si-ar dori un partener stabil si de lunga durata. Felix e copilul teribil al grupului; desi e un programator apreciat (inainte revoltatii erau poeti si muzicieni), el isi iroseste calitatile din pricina consumului de droguri. Desi pare cel mai superficial dintre ei, Tony, un tanar (alt) homosexual, trece prin cea mai dificila experienta. Incepe sa aiba o relatie cu un profesor universitar infectat cu HIV, situatie care il pune pe Tony in pozitia de a-si reconsidera prioritatile.

La fel ca multe filme independente, The new 20 mizeaza pe o distributie de actori anonimi. Cu mici scapari, toti se achita de sarcini. Problema nu vine de la actori, ci de la scenaristi, care nu se straduie prea mult sa-i descoase pe cei 5. In schimb, le pun in cale obstacole peste obstacole (de la unele legate de absurdul vietii profesionale in capitalism pana la imposibilitatea de a avea confort amoros intr-o lume atat de mozaicata), dar din tentativele si solutiile gasite de acestia nu aflam prea multe ei si despre cum au ajuns ei astfel in urma modelarii sociale la care au fost supusi. Cu toate astea, The new 20 e un experiment luat foarte in serios, in care dramul de umanitate ramas in niste oameni supusi vremurilor e bine pus in valoare de contextele tragice in care ajung sa se gaseasca in mare parte din timp. Personajele nu sunt exploatate comic sau melodramatic doar de dragul efectului (ganditi-va la orice film cu Sandra Bullock), ci sunt construite ca o suma de decizii si conflicte etice destul de apropiate de valorile promovate si impartasite de generatia tanara (nu doar americana). Daca vreti ceva de ras sau de plans, The new 20 nu functioneaza prea bine; in schimb e o buna “imbuteliere” a aerului unei epoci si a oamenilor ametiti de acesta.

Poze The New Twenty

Trailer The New Twenty

Subtitrare The New Twenty

No related posts.