Nota mea:

Daca prin film / serial politist tipic britanic intelegeti ceva de genul “Midsomer murders”, “Inspector Morse” sau “Sherlock Holmes”, atunci pelicula “The Oxford murders“ nu se apropie foarte mult de ideea pe care v-ati faurit-o anterior despre Anglia, despre celebra Scotland Yard, despre detectivii ei particulari sau despre criminalii ei, eu personal avand momente cand am asemanat acest film mai degraba cu “Zodiac-ul” lui David Fincher datorita atmosferei sumbre si imaginilor sterse si obscure, in tonuri dominante de verde. Probabil ca aici intervine si viziunea scenaristului si regizorului de origine spaniola Alex de la Iglesia, motiv pentru care, chiar daca majoritatea actorilor implicati in acest proiect sunt englezi si chiar daca filmul este realizat in intregime la Londra si la Oxford, nu ai impresia ca respiri prin toti porii aerul acela specific britanic si nici ca regasesti atmosfera aceea conservatore, detasata si glaciala a unei Anglii patriarhale, inchise ermetic in propriile traditii si obiceiuri.

Nu mai vizionasem de multa vreme un film cu intriga politista si pot afirma ca nu mi-a displacut deloc sa ii urmaresc pe veteranul John Hurt (de doua ori nominalizat la premiile Oscar) si pe tanarul discipol Elijah Wood (cunoscut publicului mai cu seama pentru rolul lui Frodo din trilogia “Lord of the rings”, mult mai putin carliontat, dar cu o figura la fel de adolescentina si cu spiritul de aventura nealterat) incercand sa descifereze misterul unei serii de crime ce par sa aiba legatura cu simbolurile matematice, filozofice si religioase ale cercului, pestelui, triunghiului si numarului divin al Demiurgului.

Renumitul matematician Arthur Seldom, interpretat foarte credibil de catre John Hurt, este legat de batrana doamna Eagleton si de fiica acesteia Beth printr-un secret pastrat mai bine de 30 de ani, care il bantuie si il determina sa se simta responsabil pentru soarta celor doua femei. Astfel, atunci cand batrana bolnava de cancer in stadiu terminal este asasinata in conditii suspecte in propria casa si incepe o ancheta politieneasca menita sa descopere identitatea criminalului, profesorul Seldom decide sa se implice in cercetarile anchetatorilor si sa dea o mana de ajutor asa cum se pricepe el mai bine, folosindu-si abilitatile de deductie si cunostintele aprofundate de matematica. Tanarul stundent american Martin (un Elijah Wood inteligent, ambitios si cu o minte curioasa, vesnic preocupata de absorbirea cat mai multor informatii stiintifice) soseste la Oxford nutrind visul ascuns de a-l intalni personal pe idolul sau Seldom, pentru care a dezvoltat o autentica obsesie, iar atunci cand alege sa se cazeze dintre toate casele din Anglia tocmai in aceea a doamnei Eagleton se trezeste aruncat in mijlocul curentului, devenind el insusi suspect, la fel ca majoritatea personajelor principale care au o legatura mai mult sau mai putin vizibila cu celebrul profesor. Prins ca intr-o capcana intre idila amoroasa cu o infirmiera pe nume Lorna, avansurile pe care i le face Beth si obsesia pentru stiintele exacte si pentru logica in general, Martin isi uneste fortele intelectuale cu cele ale lui Arthur Seldom spre a solutiona misterul a 3 crime ce par a fi opera unui criminal in serie ciudat si aparent milostiv de vreme ce toate victimele sunt pacienti cu boli incurabile. Impresia pe care ti-o creeaza acest film este aceea ca toate personajele nu sunt nimic mai mult decat simplii pioni pe o uriasa tabla de sah, mutati incoace si incolo fara sa se poata impotrivi de mana sigura si de mintea sclipitoare ale unui expert care se joaca cu ei de-a soarecele si pisica. Spectatorul este complet bagat in ceata de complicarea subiectului prin introducerea unor personaje noi, ce par a avea la un moment dat legatura cu cazul, dar care se dovedesc ulterior a fi nevinovate, motiv pentru care este dificil sa intuiesti pana aproape de final cine este adevaratul criminal sau eminenta cenusie care sta in spatele acestor asasinate, imprevizibilul constituind de fapt ingredientul de baza ale unui film politist reusit. Imprevizibilul si doza de nebunie care poate modifica toate datele problemei si poate schima cursul tuturor evenimentelor.

Practic, ceea ce mi-a ramas in minte dupa vizionarea acestei pelicule este concluzia la care ajunge in cele din urma Martin si anume ca nimic nu este ceea ce pare a fi, “ca pana si cifrele mint, ca adevarul nu este matematic, ci dimpotriva este absurd, confuz, aleatoriu, dezordonat si profund neplacut”. Si o sa va mai vand un singur pont, acela ca actiunea se construieste pe principiul jocului de domino sau al castelului din carti de joc: impingi din greseala o piesa sau tragi din greseala o carte nepotrivita si prabusirea ei antreneaza daramarea tuturor celorlalte piese. De aici afirmatia profesorului Seldom (pe care m-am gandit multa vreme unde am mai intalnit-o si am ajuns la concluzia ca o stiu probabil din seria de documentare “Strange days on Planet Earth” realizate de catre postul National Geographic si narate de catre actorul Edward Norton) ca “daca un fluture bate din aripi la un capat al pamantului, declanseaza un uragan la celalalt capat al lumii”. Intrebarea care se pune si al carei raspuns va las pe voi sa il descoperiti este cine a fost fluturele in filmul “The Oxford murders”?

Nota 7,5 din partea mea pentru acest film antrenant, inteligent, bine realizat si cu un suspans bine dozat si bine pastrat pana la scena finala.

Poze The Oxford Murders

Trailer The Oxford Murders

Titrare The Oxford Murders

Alte filme:

1. As good as dead (2010)
2. The Losers (2010)
3. Faster (2010)
4. Hobo With a Shotgun (2011)