The Reader (2008)
Dragoste, Drama February 27th. 2009, 12:14pm
Nota mea: 









Pana sa vad “The Reader” traisem cu impresia frustranta ca genele de englezoaica o tin pe Kate Winslet in frau si-o impiedica sa transpara altfel pe ecran decat ca femeie manata de forta interioara si/sau creier. Iata de ce, cred eu, Academia a considerat, pe buna dreptate, ca rolul Hanna Schmitz e mai cu mot de Oscar decat ce-a facut Kate in “Revolutionary Road“: puterea intrinseca de Femeie, atat de proprie actritei, e stantata adanc in “RR”, unde Kate verbalizeaza nervos, dar elocvent, tot ce Julianne Moore si January Jones indura tacit in suburbia americana conformista din “The Hours” si, respectiv, “Mad Men”. Ca Hanna, in schimb, Kate isi sparge tiparul si se infunda intr-o alta tipologie feminina, una daca nu mai putin puternica – i-ar fi fost total peste mana – cu siguranta mai putin cerebrala.
Dar asta nu inseamna ca persoana creata de Kate in “The Reader” merita reducerea la profilul simplist al unei nescolite cu inteligenta nativa. Cand ne cad pentru prima oara ochii pe ea, Hanna pare plamadita dintr-o bucata, animata intr-un valvoi de-activitate de sangele germanic din vene. Kate ii imprima in miscari o siguranta neafectata, din topor, si o indulceste doar marginal cand intra in scena idila verana cu adolescentul Michael. Pe mare parte din traseul filmului, si anume pe parcursul initierii lui erotice dirijate de mai experimentata Hanna, ea tine cu dintii la un aer feroce, de tigroaica aproape. Fara a fi neaparat maternala fata de baiat, o simtim stapana, pe situatie, pe sine, poate cu prea-dinadinsul nevoii de a compensa o lipsa – analfabetismul, handicapul ei secret care da fir rosu filmului. De aceea atitudinea bulversant de inconstienta a personajului, luarea unei pozitii grotesti, condamnabile intr-un mod atat de flagrant, in inima masinariei hitleriste – ne socheaza, venind de la “eroina” povestii.
Oscarul, BAFTA-ul, Globul de Aur – toate aduna praf acum in vitrina lui Kate gratie unui foraj adanc intr-un intuneric uman caruia i-a dibuit o explicatie in superficialitate, mai curand decat in profunzime. Pentru ca, brusc, miopia lui Hanna, vizibila din plin si-n plen abia la procesul contra criminalilor nazisti, ne apare ca singurul ei stalp de sustinere: in boxa, dand marturie, lui Hanna i se risipeste fatada bine pusa la punct in virtutea mascarii unui complex, caci acum ne dam seama cat de alterata ii este perspectiva generala, prin filtrul specificului personal, deficitar. Kate joaca momentul fara urma de indoiala-n fata evidentului, pastrand-o pe Hanna intr-o confuzie pe atat de revoltatoare pe cat e revelatoare – apropo de caracterele maleabile din SS-ul subordonat insasi ideii de lant ierarhic.
In coltul opus se afla Michael (interpretat de David Kross, in flashback-uri, si Ralph Fiennes, in povestea-rama, ambii desavarsiti in executiile complementare): constient pe de-o parte de revolutiile sale interioare si, pe de alta, de cele ale Istoriei pe care o observa in timp real, el se zbate in dileme interioare cu care Hanna, abandonandu-se clipei sau refuzand retrospectiva, nu se confrunta. Fereastra intens subiectiva prin care se scurge lina cronologica, predominant punctul lui de vedere, se cere a fi simultan hubloul unui avocat care judeca la rece “crime impotriva umanitatii” (ca sa folosim jargonul). Iar alegerea lui Michael de a se inchide ermetic in fata suvoiului de sentimente potential distrugatoare carierei sale se dovedeste a fi turnura-cheie catre maturitate – o etapa interpretata cu finetea si retinerea binecunoscute la Fiennes. Masura angajamentului sau in “tabara” asta a Justitiei, a adevarului servit crud, o percepem cu ocazia ciocnirii finale dintre Michael si Hanna – cand nevoia lui ca ea sa fi “invatat” ceva, ceva mai mult decat alfabetul, sapa definitiv prapastia dintre ei.
Desigur, sinuciderii lui Hanna ii putem gasi justificari subtile, balsamice pentru cei care jinduiesc dupa o etica universala ce-ar sufoca raufacatorii in remuscari – si, judecand dupa incheierea trasata in tonuri reparatoare, poate ca intentia scriitorului Schlink si a scenaristului David Hare a fost intr-adevar sa ne convinga de vina coplesitoare careia i s-ar fi predat Hanna la sfarsit. Insa eu voi face abstractie de asemenea rationalizari frumos impachetate pentru a lauda realismul cutremurator al filmului, care-i castiga 8 stele si jumatate la epolet.
Poze The Reader
Trailer The Reader
Alte filme:










March 1st, 2009 at 2:16 am
Foarte buna recenzia, foarte bune comentariile, intamplarea a facut sa le citesc chiar acum, cand doar ce am incheiat de vazut filmul.
Mi-a completat viziunile asupra filmului. A fost unul puternic, filmul asta. M-am gandit, initial, ca iaaar e un film despre Holocaust & stuff.. dar e altceva.
March 2nd, 2009 at 5:24 pm
Mi-a placut mult filmul, mi-a parut rau tare de el…!Kate si-a meritat din plin Oscarul…!Foarte bun filmul…Merita vazut
March 2nd, 2009 at 10:36 pm
La unele comentarii ar trebui sa precizezi:”a se citi dupa urmarirea filmului”,pt k dai prea multe detalii din film,si la un moment dat strici mult din film pt o pers care inca nu l-a vazut.In rest…comentariile sunt bune.
March 15th, 2009 at 9:54 pm
Mie mi-a placut foarte mult acest film, mai mult decat Revolutionary Road, si cred ca Kate merita acest Oscar pe deplin….un film foarte bun cum nu am mai vazut de mult…..
P.S.: a mai fost the curios case of benjamin button si the dark knight care mertau niste oscaruri, mai ales benjamin buttton
March 31st, 2009 at 3:48 am
este un film exceptional este filmul care dupa parerea mea trebuia sa ia 6 oscaruri ce ma miscat ceel mai mult este faptul ca aceeasta poveste este reala cinva ea sa intimplat.acest lucru ne arata noua ca dragostea nu are virsta.prea multa suferinta in acest film dar in contexu lui este un film extraordinar.da iubirea este un lucru ffffffffffffff puternic .asa cum razboaiele au scris istorie asa si iubirea a scris o istorie.da aia da dragoste curata
April 24th, 2009 at 5:59 pm
Nu, nu s-a intamplat, e film facut dupa o carte…deci tot fictiune…