Nota mea:

“I don’t suppose we have any silver bullets?”

Nu am avut placerea sa vad The Wolf Man (2 cuvinte), dar am avut distinsa placere de a fi martor la un macel intitulat The Wolfman. Transformarea pentru un public mai modern se resimte si asupra titlului care este scris impreunat. Daca primul film a fost cu precadere destinat celor mici, Wolfman intentioneaza sa te sperie mai mult decat predecesorul sau. Fara intentie sau directie filmul va trezi numeroase rasete, lasand prea putin loc pentru mai putea fi luat in serios.

Dupa “Hunted”, Benicio del Toro este inca odata vanat ca un animal prin paduri intunecate, dar de aceasta data el joaca rolul lui Lawrence Talbot, un englezoi aristrocrat plecat in Lumea Noua de ceva vreme. Un distins si cunoscut actor de piese shakespiriene, acest Lawrence vorbeste engleza americana, pentu ca dansul a uitat sa pronunte “how do you say ?” in limba nativa. El se intoarce deindata “acasa” pentru ca fratele sau a disparut si a fost gasit mancat. Lawrence este avertizat, dar luna este plina iar eroul trebuie sa fie muscat. Intamplarea face ca Lawrence sa apeleaze la tigani (care vorbesc limba romana) pentru a rezolva misterul mortii fratelui sau. Binenteles ca omul-lup ataca tactic si sistematic tabara tiganilor si Lawrence se trezeste eroul salvator, dar cu o clavicula si un omoplat sfasiate.

Transformarea acestui om-lup nu este una foarte reusita, mai ales cand ai de asteptat jumatate de film sa vezi pentru prima data eroul chinuit de acest blestem care arata foarte cool. Transformarea in sine este spectaculoasa. Scena din sanatoriu in care doctorii asteapta luna plina ca sa demonstreze “pacientului x” ca de fapt in mintea lui el se crede omul-lup este piesa de rezistenta din acest film. “Machiajul” nu este de aceasta data generat pe calculator, si s-ar putea spune ca acesta este un mare atu pentru “Wolfman”.

Sir Anthony Hopkins si al sau rol aflat la intersectia unor personaje precum Hannibal Lector si Van Helsing, joaca rolul tatalui meschin al lui del Toro, dar care se bucura sa-l vada intors acasa. Fosta viitoare sotie a fratelui sau,  Emily Blunt, papusa de portelan cu buze carnoase de un rosu aprins este exceptionala in rol de vaduva indurerata. Ea nu a parasit inca conacul pentru ca astepta sosirea fratelui pentru a face si acest Wolfman si mai previzibil decat ne asteptam sa fie.

The Wolfman este genul de film a carei productie problematica afecteaza intotdeauna produsul final. La fel ca Wolverine, Wolfman si-a schimbat scenariul, datele de lansare, durata de rulare, montajul si chiar multe din scene de mai multe ori pe final de 2009, iar asta se poate observa pe toata durata filmului, care are o continuitate sacadata si intrerupta de scene care nu fac casa buna cu logica. Avand in vedere ca povestea nu lasa foarte mult loc de surprize, suspansul este aproape inexistent, iar fara el nu se poate, asa ca trebuie cumva inclus in film. Colacul de salvare sunt muzica de suspans si montajul haotic care te forteaza sa sari din scaun.

Regizorul Joe Johnston (Hidalgo, Jumanji) pune accentul pe atmosfera si ambianta din Londra Victoriana. Succesul este de partea sa, dar avand in vedere ca actiunea se petrece in mare parte in paduri intunecate, un miros artificial pluteste in jurul acestui film. Lumini, umbre si ceata false, toate acestea eclipsate de o luna plina atat de mare incat intreaga planeta s-ar resimti de “repozitionarea” sa in orbita. Timp de 20 de ani Universal s-a tot chinuit sa ofere publicului acest remake, dar el schioapata dupa atatea replici penibile, fire epice previzibile si un final care poarta emblema Van Helsing, pe un ton aflat undeva intre fluierat si suierat, nicidecum urlet de om-lup.

Poze The Wolfman

Trailer The Wolfman

Subtitrare The Wolfman

Alte filme:

1. The Last Exorcism (2010)
2. Insidious (2011)
3. Red Riding Hood ( 2011)
4. Faces in the Crowd (2011)