Filme 2011 - Thick as Thieves (2009)

Nota mea:

Thick as Thieves este un film care cu siguranta mi-ar fi placut, dar nu acum, ci pe la 15 ani. Insa si acest lucru este indoielnic, avand in vedere ca as fi vazut Charlie’s Angels si Entrapement inainte. Thick as Thieves are ghinionul de a sta in penumbra acestor doua filme, care nici ele nu sunt extraordinare, dar reusesc sa-l eclipseze atat la capitolul umor, cat si la spectaculos. Oricum, de dragul vremurilor de demult, m-am asezat confortabil si am acceptat sa-i dau o sansa. In principiu, un individ cu alura de latin-lover (Antonio Banderas) si predilectie pentru furturi da o spargere la metrou, fura niste diamante si intra sub observatia unui mai vechi hot de obiecte de arta (Morgan Freeman). Interpretat de Morgan Freeman, Ripley il convinge pe Gabi, personajul lui Banderas sa dea spargerea vietii lor si sa fure doua obiecte de arta din mostenirea familiei Romanov. Ca povestea sa fie condimentata, intra pe fir si o blonda frumoasa care il seduce pe Gabi, Alexandra. Alex are o legatura speciala cu Ripley, ramanand in grija lui dupa ce tatal ei a fost ucis. Din momentul in care spargerea propriu zisa are loc, lucrurile iau o intorsatura neasteptata. Gabi nu e cine e de fapt, Ripley nu stie dar de fapt stie, tatal lui Alex e mort dar de fapt e viu.

Chiar de la inceput mi-am dat seama cat de mult se aseamana cu cele doua productii de mai sus. In plus, efectele speciale sunt demne de anii ‘90, de ma si mir ca se mai apeleaza la ele in secolul 21. Ce-mi place mie la filmele astea, si am mai spus-o, e felul in care se incalca flagrant legile fizicii si ale bunului simt. Gabi (Antonio Banderas) da o spargere la metrou, dupa care trebuie sa scape de politisti. Pe unde prin alta parte decat pe tren? Nu stiu detaliile tehnice ale vagoanelor, nu stiu daca circula curent electric pe sus, dar stiu cu siguranta ca forta centrifuga nu actiona absolut deloc asupra lui Banderas in curbe, iar viteza cu care mergea metroul era neimportanta, avand in vedere ca macho-ul se lipise de acoperis de parca avea ventuze. In plus, felul in care actionau politistii in statia de metrou era absolut jenanta, indemnandu-i pe calatori sa se culce la pamant si practic, sa lustruiasca podeaua cu hainele lor. Lucrul care se pare ca nu a fost inteles pana acum de publicul tinta al acestui gen de filme, si motiv pentru care inca se mai fac asemenea filme, este ca eroul niciodata nu va fi prins de politie decat daca vrea scenaristul. Politia nu are rolul pe care-l detine in viata reala, ci doar de a alerga putin eroul, de a-i potenta acestuia virturile si calitatile pe care el si numai el le are. Iar daca cumva e prins, ori se lasa el, ori intervine scenaristul cu acest mic artificiu pentru a-i permite eroului sa ne impresioneze cu extraordinara lui evadare.

Fiindu-mi iertata paranteza lunga, revin la subiect si ma leg putin de calitatile morale ale personajelor noastre. Ripley nu e un hot oarecare. El este un hot de obiecte de arta, si insasi indeletnicirea lui neortodoxa este ridicata la rangul de arta. “Sunt nascut pentru a fura”, afirma el din adancul sufletului. Filmul are cateva momente de astfel de profunzime izbitoare, culminand cu framantarile lui Gabi in momentul in care isi da seama ca se indragosteste de Alex.

Alex ma enerveaza. In afara faptului ca e aratoasa, ea joaca prost si are si un personaj jenant de gestionat. Ea este, chipurile, o rusoaica fatala, inteligenta, cu replici pompoase, o seducatoare convinsa care se indragosteste in cateva zile de Banderas, si reciproca fiind valabila. Morgan Freeman nu exceleaza, ci interpreteaza relaxat, ca prin vis un personaj pe care l-ar fi jucat Bruce Willis in perioada lui de glorie.

Sta bine la capitolul suspans si rasturnari de situatie dar nu ne putem lasa pacaliti de asta. Spectaculosul este umflat cu pompa ca sa prinda la publicul larg, in detrimentul continutului (dialog, desfasurarea actiunii, personaje). M-au amuzat foarte multe lucruri, unele mai tare decat altele. De exemplu, imi plac hotii astia care sunt pe rand ingineri, politisti, tehnicieni, fizicieni, specialisti in biometrie, iar la nevoie toate la un loc. In plus, faza in care Banderas isi reaseaza cu degetele manusa amprentata pentru ca aparatul cu pricina sa-i accepte amprentele este de pus in rama. Mi-a amintit de faza cu lentila pe ochiul lui Cameron Diaz (parca!) in Ingerii lui Charlie.

La sfarsit trag linie si adaug: desi constat ca este hulit, considerat slab, filmul are un 8 si ceva din aproximativ 40 de voturi, ceea ce imi da peste cap orice notiune legata de calificative. Pe vremea mea, 8 era o nota buna iar pentru ca un film sa o obtina, era nevoie de eforturi. Eu ii dau o nota de trecere pentru ca mi-a adus aminte de vremurile de demult.

A, sa nu uit, in film joaca si Marcel Iures!

Poze Thick as Thieves