Up in the Air (2009)
Comedie, Dragoste, Drama January 15th. 2010, 7:55pm
Nota mea: 
The slower we move the faster we die.
Incep prin a face o dezvaluire. De mult nu am mai indragit cu adevarat un personaj de film. Din diverse motive, multe venite din partea mea, restul de dincolo de ecran. Asta pentru ca eroii cinematografiei de astazi nu au timp sa se desfasoare si sa se faca apreciati pentru ceea ce sunt. Lumea cere actiune cu nemiluita, iar momentele moarte, atat de necesare dezvoltarii personalitatii eroului (vezi excelentul “Politist, adjectiv”), sunt aruncate cu bolta la cosul de gunoi al istoriei.
Ei, si totusi, trebuia sa vina un sfarsit de 2009 pentru a simti din nou ceva profund pentru un erou de film. M-am atasat pana la extrem de Ryan Bingham (George Clooney), personajul principal al calatoriei savuroase redata in “Up in the Air”. De ce? Pentru ca tipul acesta, cu alura lui de James Bond, este cat se poate de uman. In gandire, ca simtiri. Sau poate mi-e drag pentru ca m-am confundat pentru cateva clipe cu el, mai ales in momentul in care da cu capul de pragul de sus si realizeaza ca lumea nu se bazeaza deloc pe regulile sale infailibile de a supravietui.
Ryan este un tip ce iubeste sa calatoareasca cu avionul. Iar cum jobul ii cere sa fie in aer tot timpul, deoarece trebuie sa concedieze, in numele unor sefi prea lasi, oameni de pe tot cuprinsul Statelor Unite, barbatul pare a fi tot mai fericit. Daca mai adaug si faptul ca jobul il tine departe de familia sa (surorile sale sunt precum kriptonita pentru el) totul are sens. Omul este un singuratic si iti duce existenta intr-un stil familiar tocmai pentru a-si pastra acest statut.
Revenind la jobul sau, apreciez faptul ca devine imun la toate plangerile celor care ii stau in fata, oameni care au muncit ani de zile pentru a fi evitati marsav de sefii lor intr-un moment foarte delicat. Omul nostru trebuie sa indure toate jignirile angajatilor indepartati, scenele in care isi pune in valoare maiestria fiind de mare efect. Va vine sa credeti ca tipul ramane simpatic si atotputernic si in fata noastra, cei care ar trebui sa-l uram?! Cum poate oare rezista un om unui stres constant? Simplu – isi fixeaza un tel care multora li se va parea hilar, acela de a atinge zece milioane de mile de zbor, scop care insa il poarta usor pe “aripile sale” peste oameni, teritorii sau probleme. Da, barbatii sunt ai dracu de greu de inteles cand e vorba de obsesiile lor; iar daca vorbim de scrierea numelui propriu pe un avion, “what the hell, let’s do it!”. Exact cum zice Natalie, fata care ii tine isonul de-a lungul peliculei (atunci cand n-o face Vera Farmiga): “You guys don’t grow up. It’s like you need to pee on everything!”.Cine n-are cunostinte de engleza sa-si cumpere…
Atat de bine ne manipuleaza domnul Bingham (cu al sau bagaj) incat ii vom tine partea cand recent amintita Natalie, o fetiscana nou sosita in firma, incearca sa revitalizeze institutia si propune ca eliberile din functie sa fie facute de acum inainte prin intermediul calculatorului, prin webcam, obtinandu-se astfel reduceri substantiale la nivel financiar. Daca esti sef, e clar, iti place gandirea ei. Daca esti obsedat de zbor, nu prea. Asa ca al nostru erou ii dovedeste rapid ca o concediere “face to face” este mult mai indicata decat o discutie, si asa mult prea inumana, printr-un monitor. Aici ii dam din nou dreptate. Ca fata si seful nu prea mai “cumpara” ceea ce incearca sa le vanda al nostru deducem din ceea ce urmeaza. Natalie este trimisa pe teren cu Ryan pentru a extrage informatii si a testa noul sistem. De aici filmul scade valoric, concluziile discutiilor celor doi fiind deja cunoscute de spectator. Este acel bla-bla mult prea utilizat care il convinge pe barbat ca ceea ce aplica in viata nu e tocmai potrivit.
Ceea ce difera insa de alte pelicule este finalul. Chiar daca omul lasa garda jos pentru un moment faptul ca si-o ia in barba la modul serios (in relatia cu personajul Verai Farmiga), il impulsioneaza sa nu-si modifice modul de a gandi, cel care, cu vrute si nevrute, l-a modelat ca personalitate. Ce mai, un film foarte tare, pe care vi-l recomand din toata inima, mai ales daca sunteti dispusi la un rabat de la obisunitele curse cu adrenlina si efecte speciale.
Poze Up in the Air
Trailer Up in the Air
Alte filme:
Loading ...
January 16th, 2010 at 5:16 pm
In sfarsit un film care ne-a placut la amandoi ! Foarte bun scenariul, foarte bune interpretarile si dialogurile.
Daca Clooney are un zambet care convinge pe oricine de orice, am descoperit un alt zambet, cel al lui Alex, care vine parca din strafundul sufletului, ca la Gioconda. N-o mai vazusem in alte filme, si mi-a placut mult.
Filmul e mult mai profund si el decat pare la prima vedere, abordeaza cu finete probleme psihologice delicate. Doar revenirea in aer a lui Ryan n-o consider un succes, ci o cadere (!) in acelasi refugiu in care s-a adancit fugind de responsabilitatile cu care vine actiunea de a trai. Unii se refugiaza in alcool, altii, in droguri, altii in munca, iar Ryan, pe drumuri, crezind ca cei 10 mil km ii vor aduce fericirea. Nu i-au adus-o, dar inertia e mare.
Pentru Alex, zborul era doar un job, nu un modus vivendi.
In plus, desi obisnuia sa fundamenteze concedierile prin dictoane zen cum ca tot ce e neschimbator e schimbarea, Ryan intra in panica la sosirea lui Natalie in care isi vede pereclitat modul de viata cu care se obisnuise. Asa ca era la fel ca cei pe care ii concedia, luptandu-se la fel ca ei cu schimbarea impusa din afara. O singura motivatie ar fi meritat aceasta schimbare, dar era deja casatorita.
Doar iubirea poate fundamenta orice schimbare, vorba ceea: iubirea te inalta (in aer), iubirea te coboara (in Omaha sau Chicago).
January 19th, 2010 at 7:40 pm
si mie mi-a placut mult filmul, iar Clooney face un rol excelent.
February 16th, 2010 at 10:45 am
Am vazut filmul si marturisesc: in particular imi place George. E sarmant, tine la mama sa mult si o arata, nu se insoara, nu vrea copii…deci a ajuns si el sa se joace pe el, in rest filmul are o poveste facuta de un baiat care vrea sa-si scrie numele pe un avion/pe un ecran mare la cinema. Pune niste George, 2 fete si o tema la care USA e sensibila si gata, iese ceva, numa ca vrea sa fie un tort cu pretentii si iese o placinta cam necoapta. Dar hei, mie imi place George