Nota mea:

She’ll consider each day a miracol, which, in my vue, it is!

Initial, Veronika se hotaraste sa moara! Nu prea e clar de ce; poate pentru ca este o persoana careia ii pasa prea mult. Si pentru ca isi da seama ca lumea e invadata, condusa, subjugata de inadaptati (am vrut sa scriu prosti, si cred ca mai bine pastram prima varianta). Bun, femeia ia un pumn de medicamente dar, din fericire, este gasita inainte de a-si da duhul si, printr-o dorinta a sortii reuseste sa isi revina.

Numai ca un astfel de gest lasa urme adanci in existenta ta. Iar Veronika simte din plin presiunea care o apasa. Ce vor spune parintii dupa un gest necugetat ca acesta? Cum va mai reusi sa revina la ceea ce a fost? Normal, isi doreste sa repete isprava si sa scape definitiv de aceasta existenta fara rost. Dar cum oare ar putea reusi in tentativa sa fiind tot timpul pazita; asta deoarece parintii grijulii au internat-o intr-un institut psihiatric (sau spital de nebuni, cum va vine la gura).

Pentru cei dintre voi care nu stiati, filmul este adapatare a romanului cu acelasi nume al lui Paulo Coelho. Titlul, fara doar si poate atragator, m-a imbiat sa citesc romanul. Din pacate pentru Coelho am aflat de turnarea acestei productii si am decis sa astept. Bine am facut, zic eu, ritmul cartii fiind redat excelent de catre regizoarea Emily Young. Cum de stii, va veti intreba, daca nu ai citit cartea?! Pentru ca pe langa descrierile savuroase de genul: “isi simtea pleoapele grele ca un clopot de biserica – cu fiecare clipire se apropia constant de momentul eiberarii” (asta e inventata de mine, nu o cautati prin carti) si pe langa nenumaratele momente moarte, cartea nu poate prezenta mai multa actiune decat o face filmul de fata.

Serios, filmul e perfect pentru ca patreaza aceea nevinovata leneveala in a merge mai departe. Niciodata intr-o drama nu este usor sa ajungi la urmatorul capitol. Trebuie sa te lupti, sa construiesti, sa inveti cat se poate din orice aspect prezentat. De aceea de la momentul in care Veronika (Sarah Michelle Gellar) afla de la echipa medicala ca gestul sau a provocat o leziune a inimii si ca va muri curand, anevrismul in cauza nefiind operabil, trecem prin diferite stari de somnolenta, nemultumire, plictis…

Nu va doresc o lectura care sa va dea aceste stari asa ca prefer inca o data sa va recomand filmul. Asta si pentru ca, dupa cum va asteptati, Veronika gaseste un motiv care o face sa pretuiasca ultimele sale clipe. Finalul este multumitor de sensibil pentru a ma trezi definitiv din visare si a-mi face o marturisire – fericirea isi face loc in viata fiecaruia dintre noi, din pacate in proportii atat de mici incat majoritatea prefera sa o ignore si sa considere picatuirle de fericire cu clipe insignifiante de bucurie. Of, Doamne, ce ne-am face noi fara nebuni?! Sau fara doctori cu idei stralucite care sa ne redea pofta de viata?

Poze Veronika Decides to Die

Trailer Veronika Decides to Die

Subtitrare Veronika Decides to Die

No related posts.