W. (2008)
Comedie, Drama, biografie January 21st. 2009, 5:21pm
Nota mea: 
“Don’t mess with Texas. It’s not nice to pick on retards!”
Din pacate asta nu este una din replicile filmului, ci una din acele afirmatii rautacioase facute de majoritatea americanilor la adresa texanilor. Replica care de altfel a devenit foarte populara mai ales dupa ce George W. Bush Jr. a ajuns la Casa Alba. Un loc sacru si imaculat pe care “baiatu’ lu’ tata” a reusit sa il intretina la fel de curat ca grajdul plin de bovine de la tara.
Nu va lasati pacaliti de acest film. W. este intr-adevar o satira excelent executata, care arunca o privire in viata omului armagheddon, distrugatorul natiunilor. Chiar daca zambetele si rasetele sunt incurajate pe tot parcursul filmului, mesajul lui Stone este clar. Ceea ce a facut acest om din tara lui nu este motiv de ras.
Dar pana sa ajunga sa ne arate cat de proasta este fiinta care ocupa loc in corpul acela bleg, Stone ne duce inapoi la origini. Originile insemnand binenteles tineretea marelui conducator de la Casa Alba, inca de pe vremea cand nu era decat un vierme obosit care cauta sa se inroleze si el intr-o fraternitate, pupand toate fundurile posibile pentru a ajunge sus. Flashback-urile alternante nu sunt decat niste scuze pentru Oliver Stone care este hotarat sa ne arate un om care cica ar avea multe de suferit de acolo din umbra taticului. Numai ca intr-o familie in care cel mai destept membru al sau poarta numele de Jeb, nu poti avea prea mari pretentii. Si totusi acest om a ajuns la presedentia Statelor Unite ale Americii. Noroc chior sau ambitie prosteasca ? Nu se stie sigur, dar W. iti lasa impresia ca tot ceea ce face Bush este in ciuda lui “Poppy”, care nu-l prea are deloc la suflet. In multe momente W. iti creioneaza perfect imaginea lui Bush Junior care parca se razbuna pe o natiune intreaga tocmai din cauza problemelor de familie de acasa.
Omul care parca mereu se uita in directia soarelui, si da din cap precum curcanul (gobble, gobble !!!) a fost “laudat” de Oliver Stone in nenumarate cazuri drept un vagabond si un betivan notoriu, ocazie ideala pentru acesta de a prezenta publicului american si nu numai, imaginea aceasta deformata care aterizeaza pe pelicula via Josh Brolin. Un actor care isi pozitioneaza intreg filmul pe umerii sai, luand rolul unui Jim Carrey prezidential care se prosteste in Biroul Oval, acolo unde in calitate de “decider”, se face de rusine in fataintregii natiuni. Afirmatiile sale gen “It’s only 3 pages long. Great!” denota un pusti caruia nu i-a placut niciodata scoala, asa ca se bucura cand nu are prea multe proiecte de lege de citit.
In nici un moment nu ajungi sa fii convins ca acest film are de fapt ceva concret de spus. W. nu a fost un proiect care trebuia neaparat sa fie realizat. Este o scuza pentru a arata intregii natiuni ceea ce Michael Moore se chinuia de foarte mult timp sa arate intregii lumi. Adica cum se face ca orice taran care mesteca si plescaie galagios, se “scarpina” in nas si vorbeste ca la usa cortului poate sa ajunga la conducerea celei mai puternice natiuni din lume ? Unul din raspunsuri ar fi pentru ca era baiatu’ lu’ tata, dar pana la urma America este tara tuturor posibilitatilor. Iar W. este acel semnal de alarma ca totul are o limita.
W. este povestea ridicarii la putere a lui George Bush si apoi lungul proces care il impinge in groapa de care se loveste izbitor de tare, din care iese sangerand si zambind de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Meritul pentru succesul acestui film ii revine in totalitate lui Oliver Stone, care nu isi permite sa rateze ocazia de a ni-l prezinta pe Bush Junior asa cum il percepe toata natiunea, pe toaleta stergandu-se la fund de excesul de excremente.
Poze W.
Trailer W.
Alte filme:
Loading ...
