War, Inc. (2008)
Actiune, Comedie, Thriller November 30th. 2008, 1:55pm
Atenţie mare! Joshua Seftel s-a apucat de regie! Ştiu… el începuse să regizeze încă de pe la începutul anilor ‘90, însă abia acum şi-a dat seama „cu se mănâncă” această meserie. War, Inc. este marele său film. War, Inc. este filmul care a costat nu mai puţin de zece milioane de dolari. War, Inc. este cu siguranţă şansa lui Seftel de a pleca acasă, în primăvară, cu un Oscar.
Si pentru ca „tacâmul” să fie complet şi distribuţia era musai să aibă actori pe măsura filmului.
John Cusack (Brand Hauser) is The Man! El este tipul trimis în Turaqistan să rezolve o treabă. Una măruntă…
Dar, mai întâi, care-i treaba cu Turaqistanul? Cică aceasta este o ţară situată undeva prin Orientul Mijlociu, aflată în plin război civil şi ocupată de către o corporaţie americană. Pe scurt, Turaqistanul este un sinonim al haosului.
Revenind la Brand Hauser, scopul lui este să-i facă un cadou ministrului petrolului din acea zonă, şi anume moartea.
Pe parcurs însă, spectatorul se poate delecta cu nişte apariţii feminine atractive şi senzuale: Hilary Duff (Yonica Babyyeah) – o mare cântăreaţă de prin acea zonă a lumii, a cărei nuntă se apropie şi Marisa Tomei (Natalie Hegalhuzen) – o tipă bună, de fapt o jurnalistă bună, de care Hauser se cam îndrăgosteşte. Ceea ce era şi normal, dacă avem în vedere că nicio reţetă de succes nu duce lipsă de o poveste de dragoste.
Şi ca orice parodie, nici filmul lui Seftel nu putea să conţină prea mult umor. Nu ar fi dat bine şi publicul l-ar fi confundat cu o comedie.
Aşadar, War, Inc. este un film perfect. Multe explozii, femei sexy, un erou care să atragă şi publicul feminin în sălile de cinema, puţină muzică, o blondă, actori ridicoli şi un scenariu creat în grabă. Un singur mic amănunt pare că i-a scăpat regizorului Joshua Seftel: faptul că din aceste zece milioane de dolari el ar fi trebuit să realizeze un film. Însă ceea ce a ieşit nu este altceva decât o sumă de gag-uri plictisitoare, fără noimă şi filmate ca un începător.
* articol scris in cadrul concursului de articole Filmblog – detalii mai multe aici
Poze War, Inc.
Trailer War, Inc.
Alte filme:
Loading ...
December 17th, 2008 at 11:05 pm
Acest film nu este conceput spre a atrage gratuit-socant atentia in vederea vandabilitatii, asa cum se intampla de obicei la Hollywood (Red Hot Chili Peppers, “Californication” – does this ring a bell?). E o radiografie dureros de corecta a realitatii de astazi. Nu povestea conteaza, nu faptul ca mor multi tipi si nici ca (se pare ca) cei trei vor trai fericiti pana la adanci batranete. Toate astea sunt doar pretexte pentru a spune lucrurilor – de azi, nu din viitor – pe nume.
Nu de dragul bastinasilor s-au dus americanii in Irak sa-l faca praf pe Saddam, nu pentru pace, libertate si intelegere intre popoare se moare in toate razboaiele si atentatele tampite ce au loc in chiar clipa asta in lume, nu din imaculata, feciorelnica diplomatie a fost semnat tratatul de la Ialta in ‘45, cand maretele puteri ale Vestului au lasat jumatate de lume plagii rosii, spre a reveni peste 50 de ani in straie de salvatori ce iti interzic transhumanta, transformandu-te in simpla piata de desfacere, nu, ca sa inchei aleator enumeratia, de dragul poporului nigerian s-au dus acolo marile companii petroliere, lasandu-i in infinita lor bunatate pe bietii africani sa moara de foame in jurul rafinariilor ce scot profituri incalculabile.
Ci din lacomie, din pofta de putere, din acute dureri in cot in privinta soartei oricarui altuia decat propria piele. Si in privinta asta, exista niste replici-cheie in film. De exemplu, ”teroristii’ ce o rapesc pe Natalie ii arata acesteia ca pt ei e doar ‘un joc’ chestia cu atentatele: libertatea, independenta si alte asemenea sunt pretexte atat pentru ocupatori, cat si pentru ocupati. Etc.
Actiunea e doar un suport, cliseele caracteriologice de aici sunt intentionat ingrosate, tocmai pentru a arata ca de fapt nu despre ele e vorba. C’mon! (vorba lor).
Inca ceva: oare de ce sa fi fost filmul asta asa de putin difuzat in SUA ? Oare pentru ca loveste exact acolo unde doare ? Pentru ca am ajuns chiar sa ne para ‘cool’ sa nu vedem padurea din cauza copacilor, pentru ca imparatul este, iata, de fapt gol?
Numai bine,
Andrei