Cred, sincer, ca-ntr-o viata anterioara, incolorul C Thomas Howell a fost un bucatar renumit, pe care, iata, soarta nemiloasa l-a reincarnat in regizor si actor, altfel nu se explica ghiveciul cu noduri pe care tocmai l-am servit drept sequel al mult mai inspiratului original. La doi ani dupa ce maestrul Spielberg punea,decent,  punct povestirii originale HG Wells, cineva strecoara abil o virgula dedesubt si povestea poate continua. Chiar asa?

E dificil de zabovit pe marginea subiectului dar, la fel ca la Maraton, cineva a trebuit sa se sacrifice pentru ca toata natiunea cinefila sa afle ca …….am infrant! In continuare, evenimentele se deruleaza cu repeziciune, avandu-l in spatele camerei pe domnul Thomas Howell. In fata, tot dansul,pentru ca, sincer, nu se vedea alta varianta. Asadar, trec doi ani de la precedentul atac martian, esuat, am constat deja, din cauza microorganismelor care-au scurtcircuitat de timpuriu sistemul imunitar al invadatorilor, oferind astfel pamantenilor un binemeritat respiro. De doi ani, constata domnul George Herbert (C Th Howell), un pasionat om de stiinta, lider al miscarii de rezistenta planetare si, in timpul liber, defetist de conjunctura. Cu ajutorul tehnicii moderne (un telescop, pare-se, conectat la un aparat Laika din 1900 toamna) al doilea descalecat martian este detectat rapid, asa ca lupta inegala poate reincepe la orice colt de strada. Pentru Herbert, devine o chestiune personala deoarece insusi fiul sau este ‘absorbit’ de vajnicii invadatori. Si cum orice Don Quijote trebuie sa detina un Sancho Panza, este introdus in scena un personaj hilar (Christopher Reid as Pete), un afro Jar Jar Binks menit sa inveseleasca atmosfera destul de sumbra. Fiasco total, ilaritatea mijeste la tot pasul. In doi timpi si trei miscari, cativa  scientologi explica fenomenala aparitie martiana, dupa opinia mea, unul din cele mai abracadabrante (si inepte, totodata) pretexte ever. Armata contraataca la ….antivirus, esueaza lamentabil in stratosfera apoi se prabuseste invinsa tocmai pe Marte. Nici o problema de nerezolvat, acolo se afla si eroii nostri, cu mentiunea ca ‘absorbiti’ fiind de nemiloasele creaturi, acestia se gasesc in interiorul masinariilor, asteptandu-si cuminti randul sa fie goliti de lichide, meniu absolut necesar pe Planeta Rosie. Noroc cu Sissy, una din supravietuitoarele primului val,(Dana Brady, pentru statisticieni) care le face un pustiu de bine si-i scoate din procesul de suctiune. Apoi cineva are o idee, clou-ul filmului se pare, si se injecteaza sange contaminat (ce surpriza!) in sistemul de comunicatie al flotei martiene. Plecam victoriosi de-acolo, Pamantul poate respira usurat inca o data. Se termina cum a-nceput: aliens back in B!

Un pic cam mult pentru un film atat de mic, va urma, probabil, un sequel la puterea sequel dar in partea celalta e ecranului nu cred ca se va mai afla nimeni. Poate doar daca i se vor inmana cheile proiectului domnului Uwe Boll. )

* articol scris in cadrul concursului de articole Filmblog – detalii mai multe aici

Alte filme:

1. The Book of Eli (2010)
2. The Last Airbender (2010)
3. Scott Pilgrim vs.The World (2010)
4. The Expendables (2010)