Nota mea:

“You people don’t understand. I’m not locked in here with you, you’re locked in here with me!”

Rabdarea mea a fost supusa unui mare test de incercare de aceasta data. Nu am rezistat ispitei, am cedat si (nu l-am vazut piratat) am plecat la Bucuresti sa vad Watchmen – un film pe care il asteptam de foarte mult timp. Entuziasmul meu s-a dezumflat incet incet pe toata durata filmului. Sfaturile celor care vazusera filmul erau menite sa ma ocroteasca si sa ma invete de “bine” sa ma inarmez cu multa cofeina si stapanire de sine: “e misto filmu, dar prea lung frate!” Am renuntat de mult sa mai plec urechea la comentarii, pareri ieftine si intamplatoare.

Nu ma pot declara un fanatic Watchmen, dar romanul l-am citit cap-coada si a reusit sa ma placheze la sol asa cum a facut cu majoritatea celor care l-au rasfoit. Undeva la granita dintre un simplu cititor si apostol Watchmen, ocup si eu un loc.

Watchmen este plasat intr-un univers bizaro-paralel in care Nixon a ajuns deja la al 5-lea amendament, supereroii costumati traiesc printe noi, Razboiul Rece incinge inca odata spiritele dintre cele doua forte armate americane si rusesti, iar populatia a atins colapsul decadentei. Visul American este unul murdar, infect si pervers. Doi dintre acesti supereroi au vazut adevarata fata a omenirii. Comediantul o ia ca o  gluma proasta, iar Rorschach este de neclintit nici in fata apocalipsei. De aceea are o serioasa problema cu societatea pe care o pedepseste gratuit.

Watchmen debuteaza cu un conflict care genereaza o serie de flashback-uri si evenimente care fac din Watchmen ceea ce este. Un material complex, complicat, intortocheat, cu reveniri, digresiuni, aproape labirintic. Si totusi ceafa mea este anuntata prin repetate batai de “from the visionary director of 300″. Am acceptat aceasta bataie de cap odata cu o durere de cap care s-a ivit imediat ce am sesizat un mic indiciu. Numarul camerei Comediantului era 3001, cifra 1 fiind imediat inlaturata pentru a estompa un “vezi 300″.

Ozymandias spune la un moment dat: “Nu trebuie sa fii un geniu sa observi ca planeta are o problema”. Numai ca nu trebuie sa fii un geniu sa observi ca filmul in sine are o problema mare de tot. Filmul rateaza “poarta” si trece pe langa bara. Alan Moore, creatorul acestei povesti a declarat ca este singura poveste care nu poate fi ecranizata. Pana la urma s-au consumat atatia neuroni, energie si efort in a reda aceasta poveste pe marele ecran, incat s-a neglijat povestea insasi. Si mai mult de atat, personajele. Romanul a fost din start doar o sursa de inspiratie pentru storyboardurile xeroxate in nesimtire, utilizand cromatica vizual spectaculoasa, care ajuta la distragerea atentiei prin cadrele fidele romanului de benzi desenate.

Jackie Earle Haley este singurul actor din acest film care arata ca a inteles cu adevarat personajul si a stiut cum sa il joace. Prestatia lui, chiar si in spatele mastii (pe departe cel mai impresionant efect vizual din tot filmul) este un testament al unei lectii de actorie. Anti-eroul Rorschach nu are nici o putere speciala supranaturala, cu exceptia unui temperament vulcanic canalizat in ura si forta care il transforma in cosmarul tuturor. El este un paria al societatii in care traieste, abordand un obiectivism si absolutism moral care ii permite sa faca distinctia intre bine si rau. Iar faptele rele sunt pedepsite cu bube mari de tot.

Este de inteles ca anumite schimbari la transcrierea pe celuloid erau inevitabile. Dar asta nu schimba cu nimic ceea ce am vazut in sala de cinema. Aici putem puncta un Patrick Wilson care imbraca perfect costumul lui Nite Owl, dar pierde din punctaj prin excitarea si pofta de aventura. Personajul este innecat in motive puerile pentru revenirea in lumea combaterii crimei: o noapte nebuna de sex cu Silk Spectre II (si Hallelujah lui Cohen cantand pe fund-alul gol al unei scene penibile de sex).

Matthew Goode (Ozymandias) nu este capabil sa decupeze semnalmentele personajului din roman. El este un poster boy frustrat, un inculpat enervant de “blond” care gandeste mult si prost in ciuda intelectului sau colosal. “Ce-i mult strica”, iar stricaciunile sunt catastrofale. Asta este de fapt problema lui Ozymandias, cel mai destept om de pe planeta. El renunta la masca si devine un prosper om de afaceri care isi vinde figurinele de jucarie, pozeaza pentru reviste, dar lucreaza in secret cu Doctorul Manhattan pentru a solutiona “foamea de putere” si energie, cauza principala a acestei interminabile dispute intre Statele Unite si Uniunea Sovietica. Din lipsa de ocupatie, isi cauta de “lucru”.

Doctorul Manhattan isi accepta statusul de “baddie for a greater cause”. El este singurul cu puteri supranaturale. Accidentul survenit in urma unui experiment i-a acordat puteri nelimitate. El poate sa se teleporteze unde si cand vrea, are perspectiva constanta asupra trecutului si viitorului, poate pasi pe “suprafata” soarelui, dar este incapabil de a se mai identifica cu rasa umana, pe care nu mai da doi bani dupa ce singura lui legatura cu umanitatea – Silk Spectre II il paraseste … pentru Nite owl. Refugiul si-l regaseste in tacerea rosiatica de pe Marte.

Produsul final, filmul Watchmen, este un ambuteiaj de cadre traforate vizual in acel stil de film noir, aglomerat de megaviolenta  si improscat cu o concentratie considerabila de hemoglobina.

Pentru cei care au citit materialul sursa, Watchmen este turnat scena dupa scena intr-un recipient plin de sange care reproduce cu exactitate ceasornica chiar si cel mai mic gest, sunet, glas si pas, dintr-o rama intr-alta, neglijandu-se faptul ca “aceeasi Marie, are de fapt alta palarie.” Filmul este setat pe o singura viteza si are in cap numai idei si strategii pentru a-si asigura locul “de veci” pe acel piedestal al filmelor adaptate dupa benzi desenate. Din pacate Watchmen nu va fi  niciodata acel “Citizen Kane al filmelor cu supereroi.” Toate fiind spuse, puneti mana si rasfoiti.

Poze Watchmen

Trailer Watchmen

Subtitrare Watchmen

Alte filme:

1. Gwoemul (2006)
2. District 9 (2009)
3. District 9 (2009)
4. International Trailer – The Crazies (2010)