mama

Nota mea: **********

Dintr-un masochism perfectat de-a lungul anilor, aleg sa sper ca, la nivelul la care a escaladat, cu greeeeu, cinema-ul romanesc, un scenariu decent se va traduce intr-un film decent. Oricat de paralel ar fi regizorul cu materia prima. Oricat de multe chixuri au tot iesit din studiourile Media Pro-ului. Asadar, setatandu-mi preconceptiile pe standby, chiulesc ieri de la munca ca sa prind, in toata gloria CinemaPro-ului, vizionarea pentru presa a filmului “Wcm“. Avusesem ocazia, in vremurile mele de analist la MPP, sa imi arunc ochii pe un draft din 2006 al scenariului – asadar, curiozitatea plus o vaga amintire a entuziasmului meu de atunci, imi impingeau ieri asteptarile din ce in ce mai sus, numai bine sa dea un vertij sanatos caderii.

Mda, “Wcm” mi-a cazut ca un pumn in stomac, dat si cu avant: regizorul si co-scenaristul Stere Gulea, dupa cei 11 ani de absenta pe care industria ii regreta parca din reflex (axiomatic si nejustificat), s-a zvarcolit ca un peste pe uscat sa redea in culori realiste o felie de viata cu care n-a putut sa empatizeze neam. Cine a ales-o pe molatica Medeea Marinescu in rolul mamei a pierdut din vedere nervul supraomenesc cerut de la figura centrala in mai toate scenele filmului – ce sa mai vorbim de chain-smoking-ul “mamei” care clar reduce personajul la statut de golem cand actrita nu stie sa traga-n piept!

Pana la urma, sarea din bucatele-astea serbede cu iz de TV movie se dovedeste a fi taman actrita de telenovele, Adela Popescu: in ciuda reminiscentelor de starleta la capitolul hair&makeup, care salta acul de pe placa la cateva dintre aparitiile ei, Adela cere mai putina cazna din partea spectatorului chitit sa ia de buna eticheta (melo)dramatica atasata filmului. Bineinteles, de la primele gafe reperate pe ecran, cativa din membrii presei adunati ieri la CinemaPro, cei cu veleitati de cunoscatori, s-au sesizat, iar clinchetele de ras au tot pufnit ici-colo prin sala – au fost mai multe cotcodaceli decat unele comedii, marketate ca atare, pot spera sa inspire vreodata!

Cine n-a mustacit fie isi peria gazdele, fie analiza mixologia defectuoasa: Gulea a preparat “Wcm” dupa aceeasi reteta ras-testata, castigatoare pe cat e de fantezista: star power autohton plus un exotism/americanism (aici junkie-ul din “Requiem for a Dream”) mioritizat. Nu neg ca traficul – de droguri, de minori, mai “nou” si de organe – e o realitate palpabila, la noi ca peste tot, iar ideea de a dramatiza subiectul e genul de exploatare savuroasa care prinde. Dar la un subiect nevralgic de gen, prea usor se pliaza umbra unei voci moralizatoare care irita spectatorul non-ovin. Cu o mana de imagini eterice, dar intr-un mod gratuit – o reflexie distorsionata a Adelei intr-o oglinda de tavan valuri-valuri – Gulea nu-ti poate distrage atentia de la pichamarul povestii inegale, lacunare, despuiate de orice subtilitate. Un soundtrack ca nuca-n perete ne asediaza tam-nisam, emotie in pachetele melodice venita cu toptanul sa ciupeasca la corzile noastre sufletesti. La fel de transparente sunt manevrele camerei, care aterizeaza pe cele mai evident montate momente Kodak – desi uneori cu efect dezastruos: un cadru prost plasat prapadeste efectul de felicitare-Hallmark cu care trebuia introdusa-n scena micuta Andreea :(

La atatia pasi alaturea cu drumul se adauga destule gropi si pe drumul propriu-zis: scenariul orbecaie intre doua extreme si rareori loveste unde ocheste. De la o naturalete atat de fortata ca aluneca-n artificial, si pana la accesele de injuraturi scuipate din doua-n doua – dialogul este un deal-vale dezastruos de nehotarat care lasa impresia ca, in viziunea scenaristilor, adultii sunt flasci si fazi iar adolescentii au Tourette! Inteleg, generation gap, dar chiar groapa fara fund, ca-n basme?! Da, cred ca v-ati dat seama, din excesul de punctuatie, ca orele dedicatei experientei de ieri le regret cu foc – iar “Wcm”, pentru ca trage inapoi in subsol asteptarile romanului de la cinema-ul tarii lui, merita doar 2 stele si jumatate la epolet: una pentru jocul Adelei, una pentru copiutele din capodopera lui Aronofsky, si jumatate… din oficiu!

Poze Weekend cu mama

Poze - Weekend cu mama Poze - Weekend cu mama Poze - Weekend cu mama Poze - Weekend cu mama Poze - Weekend cu mama Poze - Weekend cu mama

Trailer Weekend cu mama

No related posts.