Tinerete fara tinerete – Youth Without Youth (2007)

Cu: Tim Roth, Alexandra Maria Lara, Bruno Ganz

Regia: Francis Ford Coppola

Scenarist: Mircea Eliade, Francis Ford Coppola

Durata: 124 minute

Genul: thriller, dragoste, drama

Fidel nuvelei cu acelasi nume scrise de Mircea Eliade, filmul lui Coppola urmareste povestea lui Dominic Matei, profesor ratat de limbi orientale, care este lovit de fulger si supravietuieste. Mai mult decat atat, in mod miraculos, se vindeca extrem de rapid, intinereste si dobandeste abilitati inte…

Trailer Youth Without Youth

Nota mea :
Dacă aţi fost fascinaţi vreodată în viaţă de operele lui Mircea Eliade, dacă sunteţi înarmaţi cu suficientă răbdare pentru a rezista la un film care durează aproximativ 2 ore şi 20 de minute şi numai dacă aveţi mintea perfect limpede ca să poată funcţiona la capacitate maximă şi să poată acumula o multitudine de informaţii din cele mai diverse domenii ( religie, istorie, lingvistică ) atunci vă recomand cu căldură să vizionaţi pelicula „Youth without youth“, filmată aproape în întregime în Romania (pe litoralul Marii Negre, în Delta Dunării, la Bucureşti, la Piatra Neamţ, în interiorul Institutului de Geriatrie Ana Aslan şi, ca o excepţie, în Bulgaria, la Balcic) şi regizată de către celebrul Francis Ford Coppola, care semnează totodată şi scenariul.

Mărturisesc că mi-am dorit să văd acest film mai întai pentru că sunt o mare admiratoare a scriitorului Mircea Eliade şi nu îmi amintesc să fi citit nici măcar o singură operă a lui care să nu mă fi impresionat profund, în al doilea rand pentru că Francis Ford Coppola mi s-a lipit de suflet încă de pe vremea cand aborda stilul fantastic cu mai multe elemente de horror gen “Dracula” şi în ultimul rand pentru că pleiada de actori romani de primă categorie (Adrian Pintea, Marcel Iures, Alexandru Repan, Florin Piersic Jr. şi talentata, dar încă nu destul de cunoscuta pentru publicul din ţara noastră Alexandra Maria Lara, la care se adaugă şi Tim Roth, pe care poate l-aţi văzut în filmul “The legend of 1900″) promitea un spectacol de calitate. Şi nu aş putea spune că nu a fost un spectacol de calitate sau că am fost dezamăgită vreun moment de prestaţia actorilor principali sau a regizorului, doar că am avut în permanenţă impresia că a lipsit din context elementul pur romanesc. În ciuda faptului că aproape toate cadrele sunt filmate în Romania, că putem recunoaşte frontispiciul Gării de Nord din Bucureşti sau pe cel al gării din Piatra Neamţ şi că interioarele cafenelelor sau caselor par desprinse din atmosfera bucureşteană a anilor ‘30-’40, nu am putut scăpa de impresia enervantă că este un film care nu ne reprezintă ca popor, în care nu auzi nici o replică rostită în limba romană şi nici măcar o singură melodie romanească, care să te introducă în epoca ce se vrea înfăţişată.

Temele abordate sunt complexe, greoaie, dificil de înţeles pentru cineva care nu este cat de cat iniţiat în opera lui Eliade sau în istoria religiilor, mergand de la metempsihoză şi transmigraţia sufletului pană la studiul limbilor orientale, originile limbajului şi conştiinţei, dedublarea de personalitate sau intruziunea miraculosului în viaţa cotidiană.

Pe scurt, un profesor roman de lingvistică în varstă de 70 de ani pe nume Dominic Matei (interpretat în limite acceptabile de către actorul Tim Roth) se teme că nu va reuşi niciodată să finalizeze în timpul scurtei sale existenţe omeneşti opera dedicată originilor limbajului şi, răvăşit de această revelaţie şi de pierderea singurei iubiri a vieţii lui -Laura, pleacă la Bucureşti cu intenţia ascunsă de a se sinucide. În faţa Gării de Nord din Capitală este lovit de un fulger, scapă în mod miraculos cu viaţă (deşi este ars pe aproape toată suprafaţa corpului) şi, spre uluirea medicilor care îl tratează, întinereşte cu aproximativ 30 de ani şi experimentează un fel de ascuţire a tuturor capacităţilor sale mentale. Astfel, începe să vorbească limbi străine despre care nu îşi aminteşte să fi învăţat vreodată, îşi dezvoltă un alter-ego cu care se sfătuieşte în secret şi care reprezintă un fel de voce interioară a conştiinţei şi îşi schimbă cu uşurinţă identităţile, fugind dintr-o ţară în alta deoarece a devenit fără voia sa un fel de supraom, vanat de către oamenii de ştiinţă din lumea întreagă pentru a fi transformat în obiectul lor de studiu. Este perioada celui de-al doilea Război Mondial, motiv pentru care în poveste apar fugitiv spioni germani sau ruşi şi referiri la cel de-al treilea Raich şi la Adolf Hitler sau la bombardarea oraşului japonez Hiroshima.

Fantasticul îşi găseşte locul şi în viaţa privată a lui Dominic Matei, care are ocazia de a-şi regăsi vechea dragoste pierdută, reîntrupată în persoana elveţiencei Veronica (Alexandra Maria Lara, pe care nu o văzusem în nici un film pană acum, mi-a lăsat o impresie foarte bună ca actriţă în acest rol şi mi-am explicat de ce a fost selectată ca membră în juriul Festivalului de la Cannes în acest an 2008).

Toată existenţa lui Dominic de după momentul în care a fost izbit de fulger pendulează între realitate şi visare şi este învăluită în mister, motiv pentru care spectatorul este menţinut într-o permanentă stare de confuzie şi se întreabă mereu dacă ceea ce se derulează în faţa ochilor săi este aievea sau numai o proiecţie a minţii supradezvoltate a personajului principal. Interesantă viziunea lui Coppola în ceea ce priveşte metafora trandafirilor (prezenţi aşa cum am remarcat şi pe afişul filmului “Tinereţe fără tinereţe” şi care mă trimite cu gandul la titlul altei nuvele a lui Mircea Eliade – “19 trandafiri”) şi totodată culoarea roşie şi numărul acestor trandafiri, cunoscut fiind faptul că cifra 3 este cifra magică în folclorul romanesc şi în scrierile lui Eliade. Al treilea şi ultimul trandafir roşu apare pe pieptul lui Dominic Matei atunci cand acesta se întoarce în timp în anul 1938, redevenind bătran şi prăbuşindu-se mort în zăpadă, după ce a vizitat pentru ultima dată spaţiul magic al cafenelei Café Select din oraşul lui natal Piatra Neamţ.

În final adaug faptul că „Youth without youth” nu este un film uşor de digerat sau de interpretat deoarece este plin de simboluri, nu va fi cu siguranţă pe placul tuturor cinefililor (dar la urma urmei nici nu cred că s-a inventat sau că se va inventa vreodată filmul care să satisfacă toate gusturile), dar din partea mea primeşte nota 9,5 pentru simplul motiv că aici ni se cere părerea noastră strict subiectivă, iar mie mi-a plăcut foarte mult. Raţiunea pentru care i-am scăzut 0,50 puncte a fost aceea pe care am enunţat-o anterior şi anume că filmul a fost complet lipsit de specific romanesc.

Trailer Youth Without Youth

Alte filme:

1. Morning Glory (2010)
2. The Adjustement Bureau (2011)
3. The Ledge (2011)
4. The Artist (2011)